Mi-e dor

De Piezișă și de lumea pestriță care o populează. De pizza de la Dolce Vita

De serile în Funky, pe vremea când credeam că Luș e un tip de treabă. De shoturile pe care le făcea Luș, tot atunci. De neuitat.

De serile la bowling cu tvdeceii È™i cu mone’s.

De plimbările cu tvdeceii È™i cu mone’s în Parcul Mare.

De nenumăratele seri faine din Pub.

De Andreea, de a doua Andreea și, mai cu seamă, de a treia Andreea. Un pic și de Alina

De drumul de la Pub până în Gheorgheni, parcus noaptea târziu.

De Piața Unirii.

De serile în care găteam la mine, în Gheorgheni, pentru oricine voia să vină .

De apartamentul zgomotos din Bună Ziua.

De vizitele la Imagistica. De senzația de bucurie pe care o aveam când le plăceau mâncărurile și/sau prăjiturile pe care le duceam la ei. De Nemesis și de Miha. De Liviu și de Kiki.

De releul de pe Feleac, unde m-a dus prima dată Adelina, parcă, È™i apoi am dus diverse gagici să le impresionez cu frumuseÈ›ea oraÈ™ului – È™i nu le-am impresionat niciodată :)

De concertele cu Onișor, Mangu, Aminda, Mirona și/sau Mishu. De serile de folk.

De Incursiuni.

De discuțiile lungi și plăcute cu Mihaela Rus.

De mesele la Club Italia și de poveștile cu Giuseppe despre restaurante și mâncăruri.

De Panoramic.

De cafelele băute cu Adi Popa la Liga.

De piața Dorobanți.

De vremea când eram prieten cu Adi.

De prânzurile de la West City.

De Deja-Vu.

De tvdecei, mone’s, groparu, ruben, marius, lorand, cucu, razvan cu alex È™i câți È™i mai câți – È™i de momentele petrecute cu ei.

Și de Raluca. Și de casa din Andrei Mureșanu.

 

M-ajutați să fiu verde ?

ExpediÈ›ia Verde, de care vă povesteam, a început oficial. ÃŽn cadrul ei, 4 flăcăi (Chinezu, Eftimie, Marius Sescu È™i, mă scuzaÈ›i, eu) se vor lupta să demonstreze că oraÈ™ul lor – BucureÈ™ti, BraÈ™ov, IaÈ™i, TimiÈ™oara – este cel mai verde.

CompetiÈ›ia nu-i uÈ™oară deloc – sunt multe taskuri de rezolvat, nu tocmai simple. Spre exemplu, trebuie să indexez È™i să pozez toate parcurile din TimiÈ™oara în această săptămână. E drept, cercetez oraÈ™ul de la volanul micului Renault Clio, ceea ce face ca sarcina să fie mai mai plăcută.

Bun. Ca să duc la bun sfârșit această misiune și Timișoara să fie orașul câștigător, am nevoie, evident, de voi. În mai multe feluri :)

1. ÃŽn primul rând, să mă susÈ›ineÈ›i – numărul de susÈ›inători de un criteriu de departajare.

2. În al doilea rând, să m-ajutați să găsesc cele 40 și ceva de parcuri și scuaruri din Timișoara. Pe unele le știu, pe altele le-am căutat, pe altele sper să m-ajutați voi să le găsesc.

Să purcedem la găsit și pozat parcuri, așadar. Pe măsură ce le aflu, voi scrie despre ele pe Expediția Verde.

 

Arta de a critica aiurea

Toată discuÈ›ia asta cu haterii, născută de Mihai azi, mie personal mi se pare aÈ™a, cam ca inundaÈ›iile. ÃŽn fiecare an mai vine un val, toată lumea are reacÈ›ii, se vor lua măsuri. Vine toamna, trece anul, alt val, alte reacÈ›ii, alte măsuri – È™i tot aÈ™a. De ani de zile se întâmplă aÈ™a È™i probabil din când în când tot aÈ™a o să fie.

După ce-am citit – cu atenÈ›ie, chiar – un articol în care 6 oameni È™i-au pus la bătaie IQ-urile (de care deduc că-s foarte mândri) ca să atace alÈ›i 4 oameni, eu am rămas cu câteva întrebări. Toate pleacă de la premiza clară că fiecare poate spune ce vrea. Dar de la oamenii cu minte-n cap ai niÈ™te aÈ™teptări.

1. Problema asta a pus-o Arhi deja, eu doar o reiau, ca are o logică. Cum poÈ›i reproÈ™a cuiva că nu face chestii sociale sau educative când TU n-ai făcut niciodată mai mult decât un RT sau, hai, un articol ? Și să dai exemple DOAR de ce-au făcut alÈ›ii ? (Hădean, Groparu, Doru). Nu, răspunsul noi nu suntem “lideri”, să facă EI, că de aia sunt lideri n-are valoare. Dacă vrei să faci lucruri bune în viață, le faci indiferent unde eÈ™ti È™i ce faci. E ca È™i cum eu i-aÈ™ reproÈ™a lui Mihai că nu dă mâncare la pisicile vagaboande (e doar un exemplu, habar n-am, poate el dă) când eu n-am dat niciodată. Mi se pare ipocrit, adică, să reproÈ™ezi unor oameni că nu fac lucruri pe care tu, la rândul tău, nu le-ai făcut niciodată.

2. (asta e o extrapolare) După fix acelaÈ™i model, cum poÈ›i veni să spui de o campanie ca cea lansată de Chinezu că nu-i ok, când tu n-ai făcut niciodată vreo campanie online ? Ba, mai mult, poate nici măcar n-ai fost parte din vreo campanie, vreodată ? De unde ai priceperea È™i criteriile riguros È™tiinÈ›ifice după care să stabileÈ™ti că nu aÈ™a se face ? Din ce-ai mai citit pe ici, pe colo, pe net ? Și, mai mult, ai È™i tupeul să faci miÈ™to de campania respectivă, cum aÈ™ face eu miÈ™to de Nadal că nu dă bine cu racheta în minge – eu, care n-am jucat niciodată tenis.

3. Să vii să le spui lu’ Arhi È™i lu’ Zoso că pe blog nu aÈ™a se face e ca È™i cum i-aÈ™ explica eu lui Radu cum se găteÈ™te asiatic. Adică lipsit de simÈ›ul ridicolului. Sigur, ne putem ascunde liniÈ™tiÈ›i după “e dreptul meu la opinie, că nu-s intangibili”, da’ asta nu face situaÈ›ia mai puÈ›in amuzantă.

4. Nu pricep neam cine și de ce are dreptul să judece după ce criterii un om dă follow/unfollow pe twitter. Am mai zis io, punem enorm de mult dramatism în această rețea socială. Unii iau follow/unfollow mult prea în serios și mult prea dramatic. Ok, Chinezu dă follow numai celor pe care-i cunoaște personal. Zoso dă follow doar la o mână de oameni, care i se pare lui că au ceva de spus. CINE are dreptul să judece asta și pe ce criterii ? Cum să vii să spui nu așa se folosește twitter când ai ceva minte în cap ?

ÃŽn rest, nu mai e nimic de zis, a zis Eftimie excelent totul. Da’ e păcat, mă băieÈ›i, că în loc să faceÈ›i chestii, vă pierdeÈ›i timpul judecându-i pe alÈ›ii pentru ce fac. Când voi nu faceÈ›i nimic. Da, vorbesc de online, nu de vieÈ›ile voastre de zi cu zi, în care poate sunteÈ›i niÈ™te îngeri binefăcători. Că de la online am plecat, nu ?

Vremea ideilor

În ultima perioadă, în viața mea și în relațiile mele cu oamenii au avut loc oarece schimbări. Unele foarte, foarte mult așteptate și binevenite, altele surprinzătoare, altele neplăcute. Una peste alta, așa e viața.

În viitoarea perioadă, în viața mea și în relațiile mele cu oamenii or să aibă loc niște schimbări. Pe unele abia le-aștept, pe altele le regret de pe-acum. Una peste alta, așa e viața.

ÃŽntre toate schimbările astea, îmi găsesc refugiul gândindu-mă la lucruri pe care aÈ™ vrea să le fac. Am de câțiva ani câteva idei în cap pe care le-am amânat È™i le-am amânat (aiurea, fără un motiv real, evident) È™i pe care anul ăsta sunt hotărât să le fac. Am È™i o idee nouă, primită de la un prieten – È™i pe aia abia aÈ™tept s-o lansez.

Am, cumva, un entuziasm pentru lucrurile astea pe care nu l-am mai simțit de multă vreme. Și care mi-aș dori să mă țină.

A, și azi, în urma unei discutii lungi, dar foarte constructive, sunt în măsură să vă anunț că anul acesta, #princlujulmeu se va întâmpla mai târziu, prin septembrie. Dar va fi grandios :)

e drept, nici anul trecut n-a fost rău…

Ecodriving

Acum vreo 2 zile am luat de la Renault mașina cu care voi concura în Expediția Verde (puteți da like pe facebook aici, că o să am nevoie de ajutorul vostru). Renault Clio Estate e o mașinuță interesantă, cu un consum mic (mai puțin de jumătate, față de cât consumă mașina mea)

Asta e prima mea experiență ECO cu Clio

Înțelepciunea poporului

De-a lungul vremilor, din experienÈ›a de viață a zecilor È™i sutelor de generaÈ›ii dinaintea noastră, s-au desprins… cum să zic ? AÈ™a, ca niÈ™te învățăminte. Au rămas, aÈ™adar, niÈ™te zicători cu valoare de adevăruri absolute – È™i depinde numai de capacitatea noastră de înÈ›elegere È™i de inteligenÈ›a noastră dacă È›inem cont de ele sau nu.

Sunt multe exemple. Unul este cel de mai jos:

14. Nu mergi la hora satului după ce ai mâncat usturoi, altfel vei merge singur la praşilă multă, multă vreme.

Mai sunt și altele. Le puteți citi pe toate aici, într-o capodoperă semnată de doi oameni cu greutate: Arhi și Crivăț.

Maya la 1 an

Iar îmi pare rău că nu sunt la locul potrivit.

Maya, trupa în care performează Mishu, împlineÈ™te un an. Ocazie cu care are un loc un concert aniversar – la Cluj, la Gambrinus, mâine (10 iunie) de la ora 23.00.

Ocazie cu care lansează (în sfârÈ™it!) primul lor videoclip – ÃŽntre nicăieri È™i-adio. Și zic în sfârÈ™it pentru că, sper eu, videoclipul e un pas înainte către un album, pe care să-l am cu mine în maÈ™ină È™i să-i dau play când plimb fete romantice la ceas de seară È™i să le cuceresc cu vocea lu’ Mishu, că cu ce altceva…

Și invitații lor la ceasul aniversar vor fi Aminda și Richie Bordea

Și da, mi-aÈ™ fi dorit tare mult să fiu acolo. Da’ aia e.

Making of:

Ia-te de mână și scoate-te în lume

Copii, io vă zic – e ceva greÈ™it în aer. GreÈ™it rău de tot. Cre’ că Mercur e tare retrograd zilele astea, sau ceva, că prea mulÈ›i pari (un par, doi pari) zboară aleatoriu spre prea mulÈ›i dinÈ›i în ultima vreme. Și unii (pari – un par, doi pari) zboară tare inutil È™i greÈ™it. Și ireversibil, că nu toÈ›i (parii – un par, doi pari) îs la nivel de bumerang. Din păcate.

Și prea din nimic, blea. Prea multe chestii vechi se fac complet praf din niÈ™te vorbe greÈ™ite. Și din niÈ™te reacÈ›ii tâmpite. Sau poate o fi doar la raci, cum zice Ștefi. DeÈ™i… I beg to differ, după ultimele 3 zile.

Fate, it seems, is not without a sense of irony

 

Twitter în viețile noastre

fraierii o ard la modul: frate, sunt tare! – Uzzi, filosof urban contemporan

Ieri, într-un exces de sinceritate față de mine însumi, am intrat pe twitter – È™i am dat aproape 200 de unfollow. Priceless! AÈ›i zice că motivele mă privesc personal, nu ?  Ei bine, cică nu – trebuie să explic ce È™i cum.

Bine, să explic – am dat unfollow pentru că m-a săturat de niÈ™te chestii. M-am săturat de prietenii bazate pe imagine È™i interes, hai să fim prieteni că dă bine să fiu prieten cu el, m-am săturat de oameni extrem de falÈ™i, m-am săturat de ipocrizie È™i de asskissing, m-am săturat de încercările disperate de a părea mult mai interesant(ă). M-am săturat de posturi de genul “vai, ce ocupat/ocupată sunt, vai, ce căutat/căutată sunt, vai cate mailuri primesc, vai cât mă duc eu peste tot”. M-am săturat de glumele stupide făcute doar pentru a fi băgat în seamă pe un hashtag popular. M-am săturat de reply-urile cretine care au doar menirea de a-i face pe ceilalÈ›i să vadă că eÈ™ti la per tu cu Arhi, sau că ai băut bere cu Zoso la o întâlnire la care erai È™i tu, între alÈ›i 30. M-am săturat de oameni lipsiÈ›i de constanță, care dimineaÈ›a zic chestii de genul “vai, ce ghiolban e X” (fără @, ca X să nu cumva să vadă) È™i seara, după ce X i-a băgat 5 minute în seamă, revin cu un “wow, ce miÈ™to e @X”.

M-am săturat. Nu mai am răbdare pentru toate mizeriile astea. Am păstrat în “following” DOAR acei oameni care spun lucruri pe bune, care sunt amuzanÈ›i È™i/sau care au informaÈ›ii faine. ÃŽn rest, să fim sănătoÈ™i cu toÈ›ii.

Bun, deci am dat aceste unfollows. Trec în viteză peste faptul că m-a distrat să văd că, instant, o parte din cei care mă urmăreau nu m-au mai urmărit. Semn că, evident, eram acolo la follow pentru că e cool să te urmărească Crivăț și să te întinzi cu el la povești și pentru că dă bine la cifre. Balast, mă bucur c-au plecat în lumea lor.

Ce mă amuză însă maxim de dimineață până acum este tenta dramatică pe care o dau unii È™i alÈ›ii butonului de “unfollow”.  Practic, simt că vreo două relaÈ›ii de “prietenie trainică” s-au încheiat cu acest unfollow. M-ai scos din viaÈ›a ta, sau băi, de ce mi-ai dat unfollow ?  am crezut că suntem prieteni sau a fost de căcăt unfollow-ul ăla sunt reacÈ›ii în faÈ›a cărora rămân aÈ™a cum sunt, adică prost. Că nu le pot găsi logica.

Dudes & dudettes, get real :)

N-am contract cu nimeni de urmărit pe twitter. Nu vă sunt dator cu nimic, sau dacă vă sunt, datoria aia nu se plătește prin urmărirea pe twitter. Relația noastră pe twitter nu-i ca o căsnicie, faptul că v-am dat unfollow nu-i ca un divorț. Dacă suntem prieteni, prietenia noastră nu stă într-o amărâtă de rețea socială. Dacă nu suntem, what dă fuck ?

Cel puÈ›in trei oameni au rupt definitiv relaÈ›iile cu mine pentru că le-am dat unfollow. Nici măcar nu È™tiu dacă nu cumva ar trebui să mă bucur. Și, fun fact, unul dintre ei comenta acum vreun an pe un blog de succes ceva de genul “dacă am ceva să-È›i spun, am telefon. Cui îi pasă de follow and shit ?” Eh, a mai trecut un an prin noi, am devenit mai importanÈ›i È™i nu mai acceptăm unfollow aÈ™a, de la oricine.

Get real, people. Pe bune.Viața e un pic mai mult decât twitter/facebook.

PS: dintr-un motiv care-mi scapă, cât timp am scris articolul ăsta am avut în cap un vers. unul singur. acesta – nu ne-aÈ›i făcut voi, v-am făcut noi pe voi.

BCR – prima campanie Blogal Initiative

Chinezu a anunÈ›at astăzi – cu emoÈ›ie, zice el, cu bucurie, cred eu – prima campanie a Blogal Initiative. O campanie pentru BCR, derulată alături de Revista Biz.

Dar cum Chinezu nu-i om ca toți chinezii, tot așa campania BCR nu e ca toate campaniile. E mai degrabă un concurs. Un concurs care se întâmplă între 6 iunie și 4 iulie și la care poate participa, practic, oricine are un blog.

În cadrul concursului, bloggerii care doresc să participe trebuie să propună variantele pe care le cred cele mai bune pentru promovarea noilor pachete de refinanțare de la BCR: Pentru asta, evident, vor avea nevoie de niște detalii despre oferte. Detalii pe care le poate primi oricine (își dorește să participe) în urma unui mail la contact at blogalinitiative.ro. Propunerile vor fi jurizate de reprezentanți ai BCR, Blogal Initiative și Revista Biz.

Și partea tare e că cele mai bune vor fi premiate. Cu premii adevărate :) Se pun la bătaie 1.500 de euro, 2 iPad-uri de 16 Gb (vai, cât aș vrea și eu unul!) și 8 telefoane HTC.

Așa că dați drumul la idei, să curgă frumos și să câștigați competiția :)