Începutul celei de-a 7-a zile, ultima, cum ar veni, ne-a prins la Sighișoara. Nu știu cum naiba se face, dar eu am mai fost în Sighișoara și niciodată nu mi-a plăcut (prea tare). Acum, însă, mi s-a părut de vis. Cel mai probabil pentru că am fost cu atâția oameni extrem de faini (adică practic toți cei din grupul de plimbăreți).

O parte dintre pozele de mai jos sunt făcute de Andra

O să sar peste faptul că înainte de a ne sui în mașini, ne-am pupat și îmbrățișat de mai multe ori, că tot nu ne dădeam plecați nicicum. Ne-am despărțit în două grupuri, iar cel din care am făcut eu parte, condus de Doru și Augustin, a pornit spre Biertan. Unde am vizitat Biserica Fortificata

E frumoasă Biserica Fortificată. O biserică-cetate, cu 3 rânduri de ziduri de apărare, construită prin 1480, cu un altar uimitor. Aici am văzut, pentru prima dată, o “închisoare conjugală”, unde soÈ›ii care se certau erau închiÈ™i până se împăcau – cu o singură farfurie, o singură cană de apă È™i un singur pat. Eu È™tiu cupluri din zilele noastre care ar fi È™i astăzi împreună dacă ar mai exista “instituÈ›ia” asta

Ne-am îndreptat apoi spre Saschiz, să vedem cetatea de-acolo.

Cetatea ca cetatea, dar drumul până (aproape de ea) a fost urcat cu Dusterele conduse de Doru și de Augustin.

Și credeți-mă, în realitate nu e DELOC așa ușor cum pare în poze.

Dacă tot am fost sus pe deal…

… Augustin a profitat de moment ca să-È™i înalÈ›e din nou zmeul. Când văd cât de fericit e omul când se joacă cu zmeul încep să mă gândesc foarte serios să-mi iau È™i eu, cât mai curând. Păi uitaÈ›i-vă un pic la filmul ăsta făcut de Răzvan È™i spuneÈ›i sincer, nu vreÈ›i È™i voi ?

După cetate, Doru ne-a dus la Hanul Cetății. Eu am trecut de zeci de ori pe lângă locul ăsta, fără să știu cât de frumos e. M-am oprit o singură dată să mănânc acolo, și am mâncat ceva omletă, pentru că nu știam ce bucurii gastronomice are doamna Lidia pregătite pentru drumeți

Hanul Cetății e făcut pe locul unui vechi han (de pe la 1800) și păstrează liniile vechii construcții și chiar și o bună parte din materialele de construcție. Dacă ajungeți pe-acolo, vizitați-l musai.

Drumul către București a fost foarte, foarte lung. Pur și simplu ne-am lăsat pe mâinile celor doi aventurieri, Doru și Augustin. Care ne-au plimbat prin zona Moeciu, prin Cheile Dâmbovicioarei și prin alte locuri faine, încercând să stea cât mai puțin pe asfalt și cât mai mult pe coclauri.

ÃŽn ziua aia, Doru È™i Augustin (È™i tot traseul parcurs, de altfel) mi-au schimbat viaÈ›a. Poate pare că mă joc cu cuvinte mari, dar nu e deloc cazul. Pur È™i simplu am alte dorinÈ›e È™i alte priorități È™i alte planuri decât aveam până atunci. AÈ™a cum – sper – o să vedeÈ›i în lunile următoare. Evident, lor n-o să le zic asta, că li se suie la cap rău de tot, dar cumva trebuia să le mulÈ›umesc.

Săptămâna asta de Redescoperă România a fost una dintre cele mai faine perioade pe care le-am trăit în ultimii ani. Sună cliÈ™eistic, È™tiu – dar cuvintele nu pot cuprinde, ca să zic aÈ™a.

Ce să mai și zici ?

Doar că vă mulțumesc vouă, tuturor celor cu care am călătorit, că existați în viața mea

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

Înainte de poveștile ultimei zile, vreau să vă rog să vă uitați la acest film, făcut de Răzvan.

Cam așa a fost în plimbarea noastră #dinromania

Drumuri bune, colegii.

The making-of #dinromania from trafictube on Vimeo.

ÃŽn satul ȘurdeÈ™ti din Èšara Chioarului există o tradiÈ›ie cu istorie lungă – Udătoriul. A existat înainte de comuniÈ™ti (care au interzis acest obicei) È™i a fost adus din nou la viață după 1990. Pe scurt, e un mod de a-l celebra pe cel mai harnic om din sat. Pentru asta, oamenii se strâng în a doua zi de PaÈ™te la Biserică.

(întâmplător, la Șurdești e cea mai înaltă biserică veche de lemn din lume)

Cu mic, cu mare, în straie populare…

… turiÈ™tii sau oamenii locului asistă la ceremonie.

După slujbă, oamenii îl aclamează pe cel ales ca fiind cel mai harnic, apoi se încinge o horă în fața Bisericii.  După care tot satul pleacă acasă la Udătoriu, care a ascuns un bănuț undeva în ogradă. Dacă flăcăii din sat îl găsesc înainte ca el să fugă, Udătoriu plătește masa, muzicanții și băutura. Dacă nu, plătesc flăcăii, ideea de bază fiind că, oricum, se petrece cu această ocazie.

În puține părți din țară se mai păstrează astfel de obiceiuri. Și e tare păcat. Merită să mergeți de un Paște la Șurdești, să vedeți cum arată toată povestea asta în realitate.

Altfel, în a doua zi de Paște am văzut cel mai mare steag românesc pe care l-am văzut vreodată, la Beclean.

Am vizitat Mănăstirea de la Rohia, lângă care n-am înțeles exact de ce se construia o clădire cu foarte multe etaje.

Apoi am mers pe un drum care, practic, nu există – drumul dintre Rohia È™i Dej – È™i spre seară am ajuns la SighiÈ™oara. Dar asta episodul viitor

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Ultimele 2 zile au fost foarte, dar foarte pline. Și netul n-a fost chiar la îndemână.

Dar mâine seară, când ajung la Timișoara, am să vă povestesc despre tradițiile uimitoare din a doua zi de Paște (din Maramureș), de Sighișoara și de locurile fermecătoare pe care le-am văzut, ghidați de Doru, în drumul către București.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Slujba de Înviere în satul Groși, județul Maramureș, e cu totul și cu totul altfel decât orice altă slujbă de Înviere pe care am văzut-o vreodată.

ÃŽn sensul că n-am mai văzut niciodată slujbă de înviere cu artificii È™i taragot. La Biserica din sat, oamenii cântau “Hristos a înviat”, iar la Mănăstirea din deal oamenii răspundeau “Adevărat a înviat!”.  Apoi artificii, apoi taragot. Apoi repetau. A fost o experiență interesantă pentru mine.

După câteva ore de somn, am pornit pe același traseu de poveste, dar cu drumuri tare proaste care unește Vișeu de Baia Sprie. Răsăritul de pe Gutin e mai frumos decât răsăritul pe multe plaje.

La Gara din Vișeu ne-așteptau jucători, ceterași, horincă și plăcinte. Mult n-a durat până am încins hora cu ei.

Și-am văzut pentru prima dată Mocănița.

Eu, mărturisesc, am avut niÈ™te prejudecăți legate de Mocăniță. Mă gândeam eu, în mintea mea – ce poate fi ATÂT de interesant la o plimbare foarte lentă cu trenul prin pustietate ?

Mă înÈ™elam, desigur, maxim. Plimbarea cu MocăniÈ›a ne-a rupt de lume pentru vreo 7 ore, È™i tare bine ne-a prins – pe platou sus la Vaser, o mână de oameni între 20 È™i 35 de ani am fost din nou copii pe malul râului.

Am încheiat ziua cu tentativa de a vizita Cascada Cailor. Dar pentru că sus la Cascadă oscila intens între ploaie și ninsoare, colegii de drum s-au mulțumit să se plimbe cu telescaunul. Iar eu m-am mulțumit să le fac poze.

Azi pornim spre Sighișoara. Cu Dusterele. Care știu să stea în 3 roți

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.