Provocarea Verde

Azi este (sau a fost) Ziua Internațională a Mediului.

Așa-i că nu puneți mare preț pe această zi ?

Ei bine, eu anul ăsta pun.

Niciodată n-am fost “eco”. Pur È™i simplu nu mă prinde acest stil de viață. Tocmai de aia am acceptat provocarea celor de la Renault, de a intra în ExpediÈ›ia Verde.

Pentru mine sunt 3 provocări într-una singură.

Prima – de a avea un stil de viață eco, drept urmare în luna ce urmează o să verific spaÈ›iile verzi, tomberoanele de colectare selectivă, practic o să notez zi de zi cât de Eco e oraÈ™ul TimiÈ™oara.

A doua – de a conduce o maÈ™ină mult mai puÈ›in poluantă decât maÈ™ina mea. Trecerea de la un SUV cu motor de 2 litri È™i 150 de CP la o maÈ™inuță cu 90 CP, pentru o lună, nu va fi uÈ™oară, dar sunt convins că-i voi face față.

A treia – trebui să arăt că TimiÈ™oara e mai ECO decât BucureÈ™ti, BraÈ™ov sau IaÈ™i. Adică voi concura împotriva Chinezescului, a lui Eftimie È™i a lui Marius Sescu. Sper sincer ca TimiÈ™oara să câștige, dar pentru asta o să am mare nevoie e ajutorul vostru. :)

Deci să facem să fie bine, da ?

FITS. Sibiu, gânduri de final

– cea mai frumoasă femeie din Sibiu (È™i, sunt sigur, din toate judeÈ›ele învecinate) se numeÈ™te Gabriela. Da, da, Gabriela. Noroc că nu citeÈ™te bloguri :)

– FITS este, fără nici cea mai mică urmă de îndoială, cel mai tare eveniment cultural la care am participat vreodată.

– Ruxandra este, fără nici cea mai mică îndoială, omul cel mai potrivit din lume pentru a fi director de comunicare al FITS. Am zis.

– FITS a fost pentru mine o mini-vacanță perfectă. O vacanță în care am intrat, un pic, în altă lume È™i am lăsat deoparte toate ale mele. Mai vreau.

– Sibiul e, cred, cel mai frumos oraÈ™ din România – desigur, după Cluj. Nu È™tiu cum o fi să locuieÈ™ti acolo, da’ probabil că n-o să mă satur niciodată să vizitez Centrul lui.

– în Sibiu am găsit câteva restaurante foarte, foarte faine. De Crama Sibiul Vechi am scris deja pe Ebucătăria, de restul voi scrie zilele viitoare.

– îi musai să subliniez că sejurul ăsta poate nu mi-ar fi plăcut aÈ™a tare fără oamenii foarte faini cu care mi-am petrecut zilele pe-acolo. Musai, zic.

ÃŽn rest… mulÈ›umesc, Ruxa, pentru invitaÈ›ie. Și abia aÈ™tept FITS 2012. Și să văd din nou Faust :)

 

FITS. Faust

Mi-am dorit mult să văd Faust anul trecut – È™i l-am ratat.

L-am văzut anul ăsta la FITS (din nou, mulțumesc mult, Ruxa).

Vă spun sincer, când am ieÈ™it din sală primul meu gând a fost “n-am suficiente cuvinte să scriu de spectacolul ăsta”. Și chiar n-am. Nu È™tiu cum să transmit ce-am simÈ›it la final.

Faust în regia lui Silviu Purcărete n-o fi cea mai faină piesă pe care am văzut-o vreodată, sau cel mai bine jucată, dar este, categoric, cea mai impresionantă producÈ›ie teatrală È™i cea mai năucitoare viziune asupra unui text (care nu-i de ieri de azi, să tot aibă vreo 400 de ani de la primele variante È™i vreo 180 de la varianta lui Goethe) pe care le-am văzut vreodată. Și zău că nu mă joc cu vorbe mari – vorbim de-o piesă de teatru care implică zeci de actori, poate peste 100, ca fapt divers.

Varianta “purcăretiană” e È™ocantă È™i dură (poate de aia e atât de impresionantă, naiba È™tie). Au fost vreo două momente în care m-am ridicat să plec, pentru că scenele care o implicau pe Margareta mi s-au părut prea mult (Margareta e un personaj care are 14 ani, È™i pesemne cam atât are È™i copila care o joacă). TotuÈ™i, curiozitatea m-a împins să rămân până la sfârÈ™it È™i nu-mi pare rău de nici o secundă petrecută în sala aia. Sau în sălile alea, de fapt, că – da, È™tiu că sună ciudat – acÈ›iunea se întâmplă în două săli.

Nu È™tiu să v-o descriu în termeni de critică. E pur È™i simplu musai de văzut. Dacă vă pasionează vreun pic teatrul È™i n-aÈ›i văzut Faust, aveÈ›i un mare minus în viață – Faustul acesta este o experiență personală foarte puternică.

Nu mai zic că Ilie Gheorghe (Faust) joacă impecabil, iar pentru mine Ofelia Popii (Mefisto) e noua zeiță absolută a scenei românești. Sau mă rog, viitoare zeiță, că-i tânără și probabil mai are multe de zis. Am să fac cumva tot posibilul să văd tot ceea ce joacă.

Faust este – îmi pare rău, nu È™tiu cum să zic asta în româneÈ™te, că tulburător mi se pare prea puÈ›in – absolut mindblowing.

M-a impresionat atât de tare încât o să fac tot posibilul să ajung la Sibiu să-l văd din nou. O mostră (sunetul e cel original,  care marchează toată reprezentația)

PS: deși îmi dau seama că experiența n-ar fi deloc la fel, mi-aș dori ca acest Faust să apară pe DVD. cred că l-aș revedea lunar.

FITS. Ziua 3.

Coregrafiile lui Pal Frenak mă fascinează, mă provoacă și mă intimidează, fie că e vorba de Switch sau de InTime.

Adevărul e că în toate spectacolele puse în scenă de compania pariziană a coregrafului maghiar se simt un stil È™i un limbaj unic al dansului – din nou, e o părere subiectivă, neinstruită, este ceea ce simt eu. Pal Frenak se axează mult pe explorarea relaÈ›iilor interumane È™i propune concepte inovative în dansul modern.

InTime – un spectacol cel puÈ›in curajos, pe care m-am bucurat să-l regăsesc la FITS 2011 – nu oferă soluÈ›ii.  Nici nu are nevoie, atâta vreme cât evidenÈ›iază complexitatea relaÈ›iilor interumane atât de sincer încât spectacorul nu poate rămâne indiferent.  Spectacolul celor 5 dansatori trezeÈ™te senzaÈ›ii de o incadescență neverosimilă È™i lasă privitorul cu întrebări nerăspunse. Cum poate deveni real omul de lângă tine ? Poate dorinÈ›a pentru celălalt să rămână veÈ™nic neîmplinită ?

Coregrafia lui Frenak subliniază faptul că viața noastră e afectată de oportunism, de minciuni, de lipsa de deschidere față de ceilalți.

M-a impresionat. Se vede, cred :)

Credit foto: Dragoş Spiţeru | FITS2011

FITS. Ziua 2

Îmi împart zilele pe care le petrec la FITS între spectacole de teatru, one man shows, expoziții și testări de restaurante :)

Partea cu restaurantele o puteți urmări pe Ebucătăria. Despre celelalte, am să vă povestesc pe-aici.

Aseară am văzut “Cui i-e frică de Virginia Woolf ?” în regia lui Gelu Colceag, cu Ștefan Bănică jr, Emilia Popescu, Radu Iacoban È™i Diana Cavallioti.

Mie mereu mi-a plăcut povestea piesei lui Albee. Am văzut-o în mai multe interpretări, am văzut È™i filmul (de câteva ori chiar). Da, È™tiu că sunt păreri È™i păreri despre profunzimea ei – mă interesează mai puÈ›in, pe mine, pur È™i simplu, m-a prins.

Bun, s-o luăm pe rând, începând cu actori.

(foto: Sebstian Marcovici | FITS 2011)

Sunt un mare, mare fan al lui Bănică jr (ca È™i actor, doar ca È™i actor, să fie limpede) de când l-am văzut în BăieÈ›i buni. Aseară nu m-a dezamăgit – omul este un actor bun È™i, probabil cu vremea, va deveni È™i mai bun. Sub bagheta lui Colceag a prins destul de bine esenÈ›a personajului George. Regizor bun + talent actoricesc = love, aÈ™adar Bănică are un bravo 10 modest din partea mea.

Emilia Popescu… îmi place mult, am văzut-o în tot felul de piese È™i scenete. Poate că aseară n-a fost în chiar cea mai bună formă a ei, dar tot a jucat cu drag È™i cu talent.

Cu toată simpatia, Radu Iacoban nu m-a impresionat spre deloc. ÃŽn schimb, o văd prima dată pe Diana Cavallioti “live” – È™i mi-a plăcut maxim. Fata joacă o joacă atât de controlat È™i de sigură pe ea pe tânăra Honey că n-are cum să nu te convingă. Și Honey nu-i un personaj chiar uÈ™or.

Bun, să stabilim clar, nu-s critic, părerile exprimate mai sus nu sunt instruite și educate, reprezintă doar ceea ce am văzut/simțit eu urmărind piesa.

Un minus trist pentru sală (cea de la Casa de Cultură a Sibiului). Pe lângă faptul c-a fost incredibil de cald, sala nu are o acustică potrivită și nici sonorizare potrivită, astfel încât că acolo unde am stat eu se auzeau cam jumătate din replici.

Diseara abia aștept să văd Faust :)

FITS. Ziua 1.

De îndată ce-am ajuns la Sibiu, ieri, am ieșit să vizitez frumosul centru.

O să pară un clișeu plat, dar chiar așa e: străzile respiră a Festival. Oamenii sunt cuprinși de oarece stare specifică de spirit, care li se vede în ochi.  Toate națiile pământului vorbesc în toate limbile pământului.

Tot felul de chestii se întâmplă pe străzi. Ieri, de exemplu, ne-am ciocnit de Fanfara din Cozmești (video by Arhi)

Dansatoarea a sucit multe capete. Și minți, cred.

Diseară merg să văd “Cui i-e frică de Virginia Woolf ?“, în regia lui Gelu Colceag – abia aÈ™tept.

“We used to be brothers. We still are” mi-a zis un actor sloven aseară, vorbind de relaÈ›iile dintre sîrbi È™i sloveni.  M-a uns pe suflet.

Și-o poză c-o floare, manifestare a laturii mele sensibile :)

O vom salva pe Alia – 3

Între timp, Alia a plecat în Franța, la Institutul Gustave Roussy unde, după investigații suplimentare, se va face un deviz al tratamentului.

Pe de altă parte, la Raliul Clujului, cu ajutorul lui Danny Ungur, pe majoritatea mașinilor din concurs s-au lipit autocolante în sprijinul Aliei.

Dacă vreți s-o ajutați pe Alia să trăiască, aveți aici toate datele.

FITS, iaca vin :)

Dat fiind că doar ce m-am întors de la Amsterdam, azi pornesc către Sibiu, la Festivalul Internațional de Teatru.

Unde sper să reușesc să văd Faust.

Când te uiți așa, la mine, n-ai zice că am vreo treabă cu sportul ăsta. Totuși, înainte să înceapă cârcotașii să cârcotească, doresc să menționez că în tinerețe am fost reporter pe Cultură la ziarul Ziua.

E drept, nu unul foarte bun, am dedus eu când m-a dat redactorul șef afară pentru că nu i-a plăcut cum am scris despre întâlnirea mea cu Nicole Kidman. Oi fi scris prost, nu mai știu, dar știu că ea mi-a plăcut foarte tare.

Oricum, cert e că în vremea aia, sunt mai bine de 10 ani de-atunci, mergeam la teatru de 4-6 ori pe săptămână. La unele piese pentru că trebuia, la altele pentru că mi-era drag să le revăd de mai multe ori. Apoi, viața m-a ținut un pic departe de sălile de teatru și-am ajuns la reprezentații mult mai rar decât mi-aș fi dorit.

Dar nu-i nimic, mai recuperez acum, la FITS :)

Plăcuța lui Matei Corvin

În 1932, pe soclul statuii lui Matei Corvin din centrul Clujului s-a inscripționat un citat din Nicolae Iorga.

Anul acesta s-a terminat renovarea statuii. Pe soclu nu s-a mai inscripționat citatul din Iorga (s-a păstrat inscripția veche, din 1894, cu Mathias Rex), în schimb lângă statuie s-a montat o placă (numită în toată presa, n-am idee de ce, plăcuță) pe care e citatul lui Iorga.

După montare, ministrul Culturii (Kelemen Hunor), ministrul de Externe al Ungariei, consulul maghiar de la Cluj, tot felul de asociații și, mai nou, chiar și ambasadorul Ungariei au protestat și au cerut demontarea plăcii.

Ambasadorul a spus “plăcuÈ›a are un singur scop, de a-i umili pe maghiari“. Deci n-are nici un alt sens, da?  E pusă acolo doar ca să-i umilească. Să le facă în ciudă. Să creeze tensiuni.

Citatul din Iorga, scris pe placă, este acesta (e vorba, logic, de Matei Corvin)

Biruitor in razboaie, invins numai la Baia de propriul sau neam cand incerca sa invinga Moldova nebiruita

Bun. Poate să-mi explice cineva, pas cu pas, logic, cu calm, să înțeleg până și eu, cu mintea mea puțină, de ce, cum, în ce fel citatul ăsta îi umilește pe maghiari ? Mă refer la maghiarii obișnuiți, desigur, nu la cei care au de strâns capital electoral pentru următoarele alegeri de la noi sau de la ei.

Ruben, tu te simți umilit, mă ?

notă: poate că nu e chiar evident, aÈ™a că zic clar: orice comentariu jignitor la adresa vreunei naÈ›ii, de genul “maghiarii sunt cretini” sau “românii sunt idioÈ›i” dispare instant în negura spamului. Atacurile È™i generalizările n-au loc aici, încercaÈ›i la România Mare sau la Garda Secuiască