Povestea berzei din Schitu


Deprecated: Function get_magic_quotes_gpc() is deprecated in /home/andreicr/beta/wp-includes/formatting.php on line 3712
schitu

După cum bine È™tiÈ›i, eu am darul de a abera fără limită – aberatio in integrum ar fi numele meu latin, dacă n-aÈ™ fi dac (nu vă minÈ›esc, iniÈ›ialele mele sunt D.A.C. È™i nu, NU voi spune de la ce vine D-ul, deal with it!)

Și mă trezesc așa, câteodată, scoțând din negurile minții mele niște povești care mai de care mai trăsnite și mai șugubețe, de-ajung oamenii să se prindă că de fapt nu-s amuzant, cum cred ei, ci doar razna. Dar această snoavă este absolut reală și nu doar că se întâmplă în realitatea concretă și dură ca oțelul Krupp a României reale, dar se mai întâmplă și fix în zilele noastre.

Ce se-ntâmplă: deci un sătean din Schitu GoleÈ™ti, jud. ArgeÈ™, avea necaz pe-o barză. Și pas cu pas, zi de zi, necazul ăsta a devenit din ce în ce mai mare – 21 de ani s-a tot supărat cu barza. Nu È™tiu de ce, nu-i plăcea lui că barza È™i-a făcut cuib în dreptul casei lui. ÃŽn fine, după eforturi È™i insistenÈ›e, după un ordin al ministrului Mediului È™i un aviz al Academiei Române (băi tată!) a venit o echipă de specialiÈ™ti să ia cuibul berzei cu mare atenÈ›ie  și delicateÈ›e, că de aia ierea specialiÈ™ti, È™i să-l mute pe alt stâlp. ÃŽntreg, aÈ™a cum era iniÈ›ial, ca să nu streseze biata pasăre. Ca necazul, nici n-au început bine È™i l-au făcut praf, pentru că l-au scăpat sau ceva. Deci l-au distrus, da ? Au încercat cumva să-l reconstruiască, sigur că nu le-a ieÈ™it, au încropit cevaÈ™ilea acolo – lasă, nene, merge È™i-aÈ™a.

În acest material video avem bucuria unui dialog absolut halucinant, de români adevărați:

Reporter: Este suficient atât?

Muncitor: Da.

Reporter: Restul cine va construi?

Muncitor: Barza, bineînțeles, că nu pot să îi fac eu cum vrea ea.

Bun, ai zice că e România și-ai merge mai departe, să vezi ce imbecilități mai spun politicienii. Când, deodată, când nimeni nici nu se mai gândea, ce să vezi ?! A venit barza acasă, nene!

Ei, și-abia acum sătenii și-au dat seama de nenorocirea adusă pe capul bietei înaripate. Și dă-i cu plâns, nenică!

Reporter: De ce plângeți, doamnă?

Localnică 1: Mi-e milă de ea.

Reporter: Vă e milă de ea?

Localnică 1: Nu mai are casă.

Știți cum e românul, săritor, da ? Nu te-ar lăsa la greu, nici să-l pici cu ceară, că ești om, că ești fiară, românul face totul ca să fie bine. Și după o matură chibzuință, au găsit și soluția prin care să ajute concret și eficient biata pasăre, confuzată că și-a pierdut căsuța.

Vă rog să nu beți apă sau să nu mâncați, ca să nu vă înecați, da ?

I-au desenat un indicator. Cu cuvinte. Berzei. I-au scris berzei ce să facă.

vanatoare

 

Aici puteți vedea răvășitoarea poveste.

În cuvintele nemuritoare ale marelui Thor Heyerdahl (parcă), AȘA CEVA NU EXISTĂ!

Să distrugem fauna României!


Deprecated: Function get_magic_quotes_gpc() is deprecated in /home/andreicr/beta/wp-includes/formatting.php on line 3712
vanatoare

În Camera Deputaților se discută despre o nouă lege a vânătorii. Mă rog, despre câteva modificări ale legii. Modificări imbecile, că doar nu s-o face în Camera Deputaților ceva cu cap.

Multe detalii găsiÈ›i pe pagina Societății Ornitologice Române È™i la Doru, eu am remarcat 3 aspecte care m-au făcut să le numesc “modificări imbecile”.

1. Se încalcă dreptul la proprietate, “prin excluderea proprietarilor È™i a asociaÈ›iilor de proprietari de terenuri de la atribuirea directă în gestiune a fondurilor cinegetice” Stai, ce ? Păi nu se garantează prin constituÈ›ie dreptul la proprietate ? Ba da, dar nu È™i în acest caz, că doar a zis È™i un fost preÈ™edinte că proprietatea privată e un moft.  A scris È™i Andrei despre asta.

2. La unele specii se măreÈ™te foarte mult perioada în care pot fi vânate. Adică pot fi vânate o perioadă mai lungă, deci mai multe, nu ? Câteva exemple: gâsca de vară – limita se prelungeÈ™te de la 20 ianuarie la 15 februarie. ÃŽn Bulgaria nu se vânează gâsca de vară. La sturzul cântător se prelungeÈ™te limita de la 30 ianuarie la 28 februarie. ÃŽn Bulgaria nu se vânează sturzul cântător. Și mai sunt.

3. Sunt niște cote aberante de vânătoare. Spre exemplu, cota de vânătoare la gâsca de semănătură este de 25 de mii de exemplare pe an. Populația de gâște de semănătură în România este între 20 și 100 de exemplare, în scădere.  Mi se pare atât de aberant, încât înclin să cred că pe undeva este, totuși, o eroare de tipar. Pe de altă parte, cota la ciocârlii de câmp este de 683 de mii de exemplare pe an. Populația de ciocârlii de câmp e pe la 2 milioane. Ce naiba face românul cu 600 de mii de ciocârlii vânate, v-ați întreba ? Românul nu face nimic. Le vânează italienii, că la ei e delicatesă. Și, aparent, au exterminat specia în Italia. Ei bine, acum o pot extermina și aici.

Sper foarte tare să nu treacă legea, totuși. O grămadă de ONG-uri se chinuie să oprească imbecilitățile astea.

vanatoare

birds hunting, via shutterstock

O mostră de beznă a minții


Deprecated: Function get_magic_quotes_gpc() is deprecated in /home/andreicr/beta/wp-includes/formatting.php on line 3712
money

Oamenii de la ziarul Adevărul au mers în localitatea Pielești, jud. Dolj și-au vorbit cu cetățenii de-acolo despre loteria bonurilor fiscale. Amu, de ce-or fi ales fix localitatea aia, n-am idee, dar ce a ieșit e savuros și puteți citi cu totul aici.

Eu am ales doar o bucățică de citat pe care am să-l las aici. Sublinierile îmi aparțin.

Unii cred că statul nu o să dea niciodată bani românilor doar pentru că păstrează toate bonurile fiscale. „Eu nu am auzit niciodată de aşa ceva. Statul nu ne dă niciodată nimic gratis. Nu cred că o să câştige cineva premiul respectiv. Bonurile sunt bune de pus pe foc. Eu asta fac cu ele. Nu am de gând să adun mii de hârtii degeaba. Dacă nu câştig îmi fac sânge rău şi mă enervez. Mai bine sărac şi cinstit. Nu aţi văzut că cine are bani încalcă legea? Noi suntem oameni cinstiţi, iar dacă nu muncim este vai de capul nostru. M-am săturat de poveşti de adormit copiii

E limpede, da ? Oamenii care au bani sunt instrumentele Satanei. Noi suntem cinstiți, n-avem bani. Că n-ai cum să ai bani cinstit!

money

money, via shutterstock

Când eram foarte tânăr, pe la vreo 26 de ani, aveam o firmă. Și pe firma aia am cumpărat, cu mari eforturi,  două SEAT-uri Cordoba, în leasing și tot. Stăteam, la vremea aia, în chirie într-o casă oarecare, proprietarul locuia în aceeași curte. Când m-a văzut parcând noua mașină în curte, mi-a făcut complice cu ochiul și mi-a zis ceva de genul mult trebuie că furi, băiete, dar dacă nu te prinde, bravo ție! Eu, venit după vreo 14 ore de muncă, nu l-am înțeles foarte bine. Și l-am întrebat, cum adică am furat ? Ce-am furat ?

Și omul mi-a zis limpede. N-ai cum la vârsta ta să ai o mașină așa bengoasă din muncă cinstită. Eu am muncit toată viața și am doar o Dacie. A fost momentul în care i-am făcut și eu complice cu ochiul și i-am zis n-am una, am două, noi nouțe!

Iar el mi-a răspuns trist: da’ È™i dacă te prinde! Că eu măcar dorm liniÈ™tit noaptea.

acest articol a fost scris de pe un UTOK i800

Despre atitudine de PR

altele, nu astea

În mod paradoxal, eu simt că știu puțin spre nimic referitor la acest domeniu, PR, la care peste 36 de milioane de români se pricep perfect, așa cum se pricep și la comunicare, fotbal, politică, triangulație, givraj și, în general, cam la orice.

Îmi amintesc vag, ca printr-o ceață lăsată pe-un oraș din Bărăgan, c-am avut o firmă care se ocupa cu PR-ul ăsta, acum foarte mulți ani, vreme de foarte mulți ani. Și că era bine. Dar știți cum e, de la o vârstă te ma lasă și amintirile.

Deci chiar nu știu aproape nimic despre asta. Nu știu cum te lupți să aperi imaginea unui client, cum faci management în situațiile de  criză, cum gestionezi relația cu comunicatorii, cum să atingi ROI-uri, cum să ai acoperire media, paid sau earned.  Habar n-am.

Dar È™tiu cu siguranță acest lucru, care poate È›ine mai mult de bun simÈ› decât de meserie. Dacă începi o discuÈ›ie cu un om cu care ai colaborat ok, È™i dacă vezi că omul ăla ia discuÈ›ia în serios, nu dispari în mijlocul ei, după care nu mai dai un an întreg nici un semn, după care apari senin ca un ghiocel È™i îi spui “salut, m-ajuÈ›i cu chestia asta ? că noi am mai colaborat fain”. Cri cri, nu suntem noi prieteni ?

Că poate nu-i frumos să faci asta, zic și io, ca un chibiț.

Èšara lui Papură Vodă…

… nu e România.

ÃŽn È›ara niciunui vodă nu poate fi CHIAR aÈ™a. Ce se întâmplă la noi în momente de criză – în toate momentele de criză – depășeÈ™te imaginaÈ›ia oricărui Papură Vodă. Am zis.

Într-o videoconferință de azi dimineață, are loc această uluitoare, șocantă, amuzantă discuție, care AR FI PUTUT SCHIMBA TOTUL!!!, doar că n-a schimbat nimic, că n-avea cum. Discuția e reprodusă de publicația Actual din Brăila

Liviu Dragnea: Cine sunteți dumneavoastră ? 

Cătălin Grosu: Subprefectul.

LD: Domnul prefect unde e ?

CG: Este blocat la Gemenele. Am trimis utilaje acolo. De jumătate de zi ne chinuim să scoatem prefectul din nămeți. 

LD: Știu că domnul prefect e foarte important, dar mai sunt 6000 de persoane izolate. Mâine o să vin și eu la Brăila, să vă ajut.

Liviu Nicolae Dragnea este viceprim-ministru, Ministrul dezvoltării regionale și administrației publice. Este al doilea om din Guvern. Cătălin Grosu este subprefectul județului Brăila. Al doilea om al Guvernului într-un județ.

Întrebările la care eu n-am găsit răspuns sunt:

a) Cum să întrebi într-o astfel de videoconferință “cine sunteÈ›i” ? Ce, oamenii de la Guvern au format niÈ™te numere la întâmplare È™i n-au È™tiut cine a răspuns ? Au sunat la centrală la Prefectura Brăila È™i le-au zis “cine-i pe-acolo” ? Aparatul ăla de videoconferință e unul singur, e furnizat de STS – cine putea fi cel care a răspuns ? Instalatorul ? “Mă scuzaÈ›i, schimbam un robinet în baie la dom’ prefect,  a sunat telefonul È™i-am răspuns, că nu mai era nimeni pe-aici” ? Serios, ce altă persoană putea fi ? Și, mai ales, oamenii ăia care fac legăturile n-au È™tiut să-i spună vicepremierului cu cine urmează să vorbească ?

b) CitiÈ›i încet, cu voce tare: “De jumătate de zi ne chinuim să scoatem prefectul din nămeÈ›i”. Nu vă sună a Stan È™i Bran ? Ca fapt divers, a mai trecut o jumătate de zi È™i încă nu l-au scos.

c) Îs foarte curios, cum merge domnul Dragnea la Brăila ? Județul e închis total, dacă merge cu mașina riscă să rămână blocat (și va trebui să trimită subprefectul alte utilaje, nici nu știu dacă are atâtea). Cu elicopterul, dacă o să fie vremea ca azi, n-o să poată decola. Și, apoi, cu ce poate ajuta concret acolo, în afară de faptul că s-ar putea să rămână blocat ? Ce face, merge și deodată se oprește viscolul, din respect ? Nu e mai normal să stea undeva unde poate coordona toate cele 6 județe grav afectate azi ?

 

O dilemă de PR

Eu nu mă pricep la meseria asta, de PR, nu știu cu ce se mănâncă. Motiv pentru care am această situație ipotetică și-o întrebare pentru cei care se pricep. Vă asigur că nu-i nici o ironie ascunsă, e doar o dilemă asupra căreia m-aș lumina, zic.

Să presupunem că tu lucrezi în PR (deci ai o carieră în domeniul ăsta, sau cel puÈ›in încerci să-È›i faci una, dacă eÈ™ti mai la început). Și, la un moment dat al vieÈ›ii, eÈ™ti într-o agenÈ›ie, pentru care derulezi campanii. Campaniile astea, nu se fac nici ele singure – aÈ™a că lucrezi cu niÈ™te oameni din afara branÈ™ei tale. Oamenii cu care derulezi campania. Nu ?

Poate mă înÈ™el, dar eu cred că atunci când lucrezi cu un om pe-o campanie, legi o relaÈ›ie cu el. O relaÈ›ie profesională, care poate fi foarte amicală sau dimpotrivă – poÈ›i ajunge să nu mai suporÈ›i omul ăla, sau el să nu te mai suporte pe tine.

Mă pierd în detalii.

Dacă lucrezi o lună cu  niÈ™te oameni, pe-o campanie, schimbi zeci de mailuri cu ei, vorbiÈ›i de zeci de ori la telefon, se leagă o relaÈ›ie profesională cu ei, nu mai sunt chiar niÈ™te străini – aÈ™a cred eu.

Apoi, pleci de la agenÈ›ia respetivă. După ce pleci, nu mai răspunzi la mailuri sau la telefoane oamenilor cu care ai lucrat – È™i repet, ca să fie limpede, mă refer la oamenii din afara branÈ™ei tale. Pur È™i simplu, nu mai există pentru tine oamenii cu care ai lucrat. N-am pretenÈ›ii de mailuri cu “am plecat, accept alte provocări” blablabla. Nu, zic doar de gestul minim de a răspunde unui om cu care ai lucrat È™i cu care poate ai să mai lucrezi, care te caută – de obicei, cu un motiv anume.

Oameni de PR, vă întreb cu umilință – nu e asta o greÈ™eală ? Când pleci dintr-o agenÈ›ie în alta, sau de la o agenÈ›ie la un client, nu-i mai isteÈ› să-È›i păstrezi relaÈ›iile făcute de-a lungul timpului ? Nu e posibil să mai ai vreodată nevoie de oamenii cu care ai dus la capăt niÈ™te proiecte ? Nu-i posibil ca, pe viitor, să ai È™i alte lucruri de făcut cu ei ?

Că dacă ignori oamenii care te-au ajutat să faci lucruri, nu-i foarte posibil ca și ei să te ignore când vei avea nevoie, data viitoare, de-o mână de ajutor ?

Mic ghid de lucru cu Registrul Auto

articol pentru șoferi cuminți

Să presupunem că ești un prost (așa, ca mine) care merge prin țară cu ITP-ul expirat. Să presupunem că ești un prost (așa, ca mine) și, deși ai stație, uiți s-o pornești și astfel nu afli că în fața ta, la 2 kilometri, e radar. În fine, să presupunem că ești un prost (așa, ca mine) și te oprește Poliția pentru viteză (62 km/h în oraș).

Ce se va întâmpla atunci când toate presupunerile astea se vor transforma într-o situație reală ? Se va întâmpla că polițistul îți va lua talonul și te va trimite la Registrul Auto Român (RAR) să-ți faci ITP-ul.

Când îți ia Poliția talonul, nu poți să-ți faci ITP-ul decât la un RAR. Nu mai poți merge la service-uri și stații ITP. Asta așa, ca să se știe.

Ca să mergi la orice RAR din țara asta (deși eu în continuare mă voi referi doar la cel din Cluj) trebuie să-ți faci, online sau la telefon, o programare. Pe care trebuie s-o respecți cu precizie de ceas elvețian.

Buuun

Ce să faci când mergi la RAR ?

În primul rând, mergi într-o zi în care ești în toane foarte bune. Cantitatea de bună dispoziție și răbdare de care ai nevoie e imensă.

În al doilea rând, ia-ți apă, mâncare și (dacă ești un viciat de fumător) multe țigări. Să fie, mai mult ca sigur o să ai nevoie.

În al treilea rând, ia-ți cât mai mulți bani la tine. Prețurile sunt, până la un punct, mai bine păzite decât secretele de stat.

Ce să nu faci când mergi la RAR ?

Aici e mult mai simplu. Când mergi la rar, să nu ai așteptări.

Spre exemplu, să nu te aștepți să aibă vreo importanță programarea. Dacă ajungi cu 15 minute mai târziu, va fi anulată. Dar dacă ajungi la timp, ba chiar cu niște minute bune înainte, vei intra în hala ITP după 2 ore. Truestory, mates.

Apoi, să nu ai pretenÈ›ia să È™tie cineva cât costă un ITP.  La telefon mi-au zis 260 de lei. La informaÈ›ii nu È™tia doamna, să merg eu să întreb la casierie. La casierie, nu È™tia doamna – să merg să întreb inginerul. Inginerul nu È™tia, de ce nu întreb la casierie ?

Faza tare e că doamna de la casierie, când s-a terminat verificarea, a știut clar cât costă, fără să verifice vreun tabel. A știut din capul ei. Mă rog, detalii.

Apropo, costă 168 de lei un ITP la RAR.

Și cel mai important: să nu faci greșeala să-ți imaginezi că o hârtie poate ajunge dintr-o clădire în alta (aflate la MAXIM 6 metri distanță) în mai puțin de 40 de minute. Nu va ajunge.

Altfel, mi-a plăcut la RAR. Oamenii de-acolo sunt de treabă, își fac treaba, sunt săritori și zâmbesc din când în când. Dar sistemul e complet cretin.

Om fi mai proÈ™ti, da’ nici chiar aÈ™a

Ion Iliescu a declarat azi că n-a fost dușman politic al Regelui Mihai și că a făcut un act de reconciliere cu Casa Regală.

Hai bă, da’ ne laÈ™i ?

Deci cum ?  Nu i-ai fost duÈ™man ? Da’ ce i-ai fost, bre ? Umărul pe care își vărsa amaru’ în primăvara lui 1990, când a aflat pe aeroportul din Zurich că n-a primit viză să intre în È›ară ? Prietenul apropiat când l-a oprit poliÈ›ia pe autostradă, l-a dus la aeroport cu pază armată È™i l-a dat afară din È›ară ? Sau poate i-ai fost tovarăș de suferință când, în 1994, n-a fost lăsat să iasă din avion pe Otopeni, nu ?  Pe vremea când i te adresai cu “domnule Rege”, mai È™tii ?

Domnu’ Iliescu, dragă, faptul că l-ai invitat în È›ară în 2001 nu È™terge anii din urmă. Numa’ zic.

N-am nici o treabă cu Regele Mihai, aÈ™a cum n-am cu fostul PreÈ™edinte. N-am treabă cu politica deloc, da’ absolut deloc. Nu vreau să revină monarhia, tot aÈ™a cum nu vreau să nu revină, pur È™i simplu mi-e indiferent. Nu È™tiu dacă Regele a trădat sau a ales răul mai mic, că nu-s aÈ™a citit. Deci nu judec pe nimeni.

Da’ să vii să spui tu, fostul PreÈ™edinte, că nu i-ai fost duÈ™man Regelui… băi nene, e prea mult. Io È™tiu că vine o vârstă când memoria începe să dea rateuri, o simt pe pielea mea, da’ totuÈ™i asta e prea mult.  Pana mea, încă suntem mulÈ›i pe-aici care am trăit anii ăia, că n-a fost pe vremea dacilor, ca să zic aÈ™a. Cât tupeu să ai să vii să faci asta ?

Pariu că si Băse, la o vreme, o să zică că de fapt Regele i-a fost mereu un model în viață ? Cam așa.

mda, mă scuzaÈ›i, m-a pălit nervu’. mi-a trece

Vreți poze pe internet ?

… È™i cum stăteam eu aÈ™a, liniÈ™tit È™i relaxat (not), sună telefonul de la cafenea.

Vă jur că n-am schimbat un cuvânt din conversație.

– bună ziua, zice. v-am sunat pentru promovare.
– bună ziua. ce fel de promovare ?
– promovarea companiei, dacă vă interesează s-o mai promovaÈ›i
– ce fel de promovare a companiei ?
– păi… pe mai multe motoare de promovare
– ce fel de motoare ? (observaÈ›i, vă rog, că mi-am păstrat calmul È™i răbdarea)
– păi… pe internet È™i într-un catalog de reviste.
– bun. povestiÈ›i-mi despre promovarea pe internet
– păi… avem mai multe pachete (am scurtat un pic blabla-ul aici) dar oricare dintre cele pe care le avem o să vă ofere 4 poze pe internet
– 4 ce ? poze PE INTERNET ???
– da. 4 poze pe internet
– È™i unde apar pozele astea ?
– păi… apar pe internet…
– da’ unde anume ? în ce loc ? la ce adresă ?
– deci toată publicitatea se face la noi pe site
– da’ ce trafic aveÈ›i pe site ?
– staÈ›i să mă uit…

Și a închis. Și n-a mai sunat înapoi. Acum îmi pare rău că nu l-am întrebat care-i site-ul pe care primesc pozele.

True story, mates