Poate c-o să-mi pierd o parte din cititorii “mai urbani”, cum ar spune ANMH (să-i daÈ›i follow pe twitter, e tare frumoasă, isteață È™i simpatică!)
Dar îmi asum acest risc, aÈ™a că azi vă dau piesa asta – È™i pentru că e bine să È™tiÈ›i că nu Ducu Bertzi a inventat-o. Dar o cântă frumos, îs de-acord.
Și pentru că azi mi-e dor de Gaben (da’ poate mâine nu mi-a mai fi 😛 )
Adevăr vă zic vouă – pe-aici, pe unde locuiesc eu, dacă după o masă serioasă nu arzi câteva È™tampăle (sau È™tampăre, pentru prietenii din Hunedoara sau Satu Mare) de pălincă, nu eÈ™ti om, bre! Nu eÈ™ti È™i pace.
Bine, când zic o masă serioasă, zic de-o masă care are, acolo, o slană, un cârnaÈ›, o brânză de Sadu – astea aÈ™a, ca deschidere. Apoi o cărniță aromată de oaie, o fleică serioasă de purcel… Am zis, o masă serioasă.
Toate greutățile astea trebuie arse cu niÈ™te pălincă, altfel viaÈ›a n-are sens. Problema apare când eÈ™ti băutor de bere, eventual de talie mondială, ca un gras chel care scrie pe blogul ăsta, nu-l È™tiÈ›i voi. Atunci apare dilema – cu câte È™tampăle arzi grăsimile, înainte să treci la treburile serioase ? Adică la Grolsch, în cazul nostru…
Amu’s trei ani de la prima ediÈ›ie a seminarului “Coniacul de prună, încotro ?”. (detalii aici, punctul 3). ÃŽntre timp, Mile s-a dus să testeze alte tipuri de È›uici, în alte părÈ›i, È™i m-aÈ™teaptă È™i pe mine. Dar eu am continuat lucrările seminarului.
Am procedat după metoda cercetătorilor britanici. Am întrebat cunoscătorii, dar vă rog să mă credeți că au fost aleși pe sprinceană!
Întrebarea, după cum o să vedeți, a fost complicată. Ca să poată răspunde la ea, specialiștii aveau musai nevoie de experiență, teoretică, dar mai ales practică.
Fiecare dintre specialiști a trebuit să răspundă la asta: dacă după o masă serioasă s-au băut două ștampăle (aici detalii despre ștampăle, paragraful 4), ce faci ? mai bei un ștampăl și apoi treci pe bere ? sau treci direct pe bere ?
Și iată răspunsurile specialiștilor:
Groparu – după 2 È™tampăle, treci pe bere. Oricum nu e bine să le amesteci
Gaben – Tu pari genul de om care în acest caz are nevoie de 3 È™tampăle. Apoi bere.
Chinezu – E înÈ›elept să fie cât mai puÈ›ine È™tampăle înainte de bere. Recomand 2 maxim
Răzvan – Dragă, sunt la workshop-ul de salsa!
Arhi – 2 È™tampăle e prea puÈ›in. Efectul lor benefic este acoperit de bere. Cu 3 È™tampăle, concentraÈ›ia de alcool devine consistentă È™i È›ine departe berea.
Cosmin “Făt Frumos” Tudoran – aici e o discuÈ›ie mai lungă 
Eu – dacă am băut 2 È™tampăle de pălincă, mai beau unu’ È™i apoi trec pe bere sau trec DIRECT pe bere ?
Cosmin – hmm
Cosmin – ce e ăla un È™tampăl ?
Eu – iartă-mă că te-am deranjat, bro
Eu – poate te reÈ›in de la vreun cocktail cu umbreluță
Eu – poate È›i se răceÈ™te Moet-ul
Eu – poate te-aÈ™teaptă Lagavulin-ul È™i eu te reÈ›in cu prostii..
Cosmin – be măh direct bere. Ce mai contează 2, 3 ? Ori faci deschiderea cu ea È™i atât… de preferat să n-o amesteci. Mere o È›uică după o masă grea.
AÈ™a grăit-au specialiÈ™tii. Eu vă recomand, ca de obicei, doar să fiÈ›i cumpătaÈ›i È™i să È›ineÈ›i cont că – nu-i aÈ™a ? – consumul excesiv de alcool dăunează GRAV sănătății.
notă introductivă:
pe scurt, părerea mea despre ce se întâmplă în România se împarte în două: pe de-o parte mă bucur, în continuare, că lumea a ieșit în cadrul unui protest (care sper eu că e) spontan. Arată, cum ziceam, că nu suntem un popor inert. Și Vlad iar are dreptate când spune că lumea protestează spontan după ani de zile, ăsta-i un moment prea important pentru democraţia noastră ca să fie stricat.
Pe de altă parte, mă întristează foarte tare că în BucureÈ™ti lucrurile au degenerat. Rău. Mă uitam aseară pe tv-uri È™i nu înÈ›elegeam neam de ce jandarmii stau È™i se uită la niÈ™te dobitoci care distrug centrul Capitalei, fără să intervină, fără să-i alunge. NaÈ™u’ RoÈ™ca are o teorie – È™i NaÈ™u’ RoÈ™ca se pricepe. Eu n-am idee ce-a fost acolo, da’ cred în continuare că jandarmii ar fi trebuit să intervină dur în PiaÈ›a Unirii. Mă întristează că protestele pe care le sper spontane din toată È›ara îs acoperite atât de uÈ™or de mizeriile câtorva demenÈ›i.
Pe de altă parte, am văzut azi pe Realitatea povestea unui băiat RUPT, efectiv, în bătaie de jandarmi (imaginile sunt destul de dure, ca să È™tiÈ›i). ToÈ›i cei din jurul lui spun că baiatu’ ăla nu făcea nimic rău. Cum spuneam, lucrurile au degenerat (de ambele părÈ›i) È™i au acoperit total, sau aproape total faptul că oamenii normali la cap au ieÈ™it în stradă, pentru prima oară pe bune după foarte, foarte mulÈ›i ani.
Bun. Acum să facem un exerciÈ›iu de imaginaÈ›ie, plecând de la o premiză concretă – È™i pe cuvânt că nu e o glumă.
Cei care au prins anii ’90 își amintesc, poate, că atunci când scutierii înaintau către manifestanÈ›i, băteau ritmic în scuturi cu bastoanele. Foarte sincronizaÈ›i, efectul era intens. Acum am văzut un clip (chiar nu mai È™tiu unde) de-aseară, cu jandarmii bătând aiurea È™i dezlânat în scuturi. Foarte slab.
Și mă gândeam – vă daÈ›i seama cum ar fi dacă ar băga în faÈ›a manifestanÈ›ilor (mă refer la ăia violenÈ›i, evident) 2-3 regine* înaintând încet È™i urlând prin difuzoare, la maxim, Fear of the dark ? iar în spate să fie scutieri mulÈ›i care bat ritmul în scuturi.
Cine ar mai sta în faÈ›a lor ? ToÈ›i ar zice “ăștia au luat-o complet razna”, ar lăsa bolovanii È™i Molotoavele È™i-ar fugi care încotro.
Părerea mea
*reginele sunt acele autospeciale de intervenție albastre, dotate pentru intervenții în cazul mitingurilor. Adică astea.
Așa că în următoarele zile o să ne-auzim mai rar.
O să revin, totuși, să scriu despre cât de frumos a fost aseară la workshop-ul de cozonaci, ținut de Adi Hădean și organizat de TVdece, în cadrul campaniei Obiceiuri Sănătoase/Activia
Și despre ce caricatură – surpriză am primit de la Raul Meilă Studio.
Dar altfel, ne-auzim după 9 ianuarie, că io o să fiu un pic plecat și sper sincer să n-am semnal la telefon sau la net.
Și, de dragul Dianei (știu că-i plac astea), o să fac un scurt bilanț al anului 2011.
2011 a fost un an plin, foarte plin. Dar mai bun ca 2010. Și mai prost ca 2012, desigur. A fost un an frumos, dar care m-a obosit peste măsură – de aia am nevoie de-o pauză.
Vă pup de nu vă vedeți. S-aveți un Crăciun liniștit și-o noapte de Anul Nou memorabilă. Și să fiți sănătoși, fericiți și foarte, foarte iubiți. Și prosperi.
Hvala!
Există o reacÈ›ie – întâlnită de mine la o grămadă de oameni – care mă enervează până la isterie.
Un om îți povestește ceva
– Și aseară vorbeam cu Gigel…
– Cine e Gigel ?
Ei bine, în momentul ăsta, omul din fața ta se transformă vizibil. Ridică sprâncenele, mărește ochii, începe să respire mai repede. Pe fața lui se citesc șocul, spaima, dar se întrevăd ușor, dacă te uiți cu atenție, disprețul și mila:
– Nu-l È™tiiiiiiiii pe Gigeeeeeeeeel ???
După care se naște un mic zâmbet în colțul gurii. Un zâmbest de discretă superioritate.
Iar tu te simți mic și vinovat. Sau, după caz, te-apucă crizele, cum m-apucă pe mine.
A, și nu e valabil doar când nu știi vreun Gigel despre care interlocutorul tău crede că e cunoscut ca însuși bunul Papă.
– N-ai văzuuuuuuuuut Loooooost ????
– Nu È™tiiiiii Restaurantul CorcoduÈ™u’ de Auuuuuur ????
Nu mă, nu È™tiu! NU ȘTIU! AÈ™a, È™i ? Amu îs mai puÈ›in om, că nu È™tiu ? Ar trebui să fiu biciuit cu lanÈ›u’ ud că nu È™tiu, ca să mă învăț minte È™i pe viitor să È™tiu ?
Bine că sunteți voi deștepți!
notă introductivă: în acest articol nu este vorba despre mine (care, mă știți, sunt plin de vigoare și energie) ci de un alt om, pe care o să-l numim așa, la plesneală, cu primul nume care ne vine în minte. De exemplu, Andrei C.
Andrei C. se afla într-o oarecare cafeneauă. Era singur, poate și pentru că era închisă cafeneaua, că era foarte devreme. Și butona, acolo, un laptop.
Fiind dimineață, omu’ s-a gândit că poate ar merge o cafea. S-a ridicat, s-a dus s-o prepare după un ritual minuÈ›ios. ÃŽntre timp, se gândea să scrie un articol pe-un blog oarecare. A făcut cafeaua, a pus-o pe tejghea, a ieÈ™it din bar È™i s-a întors la laptop. A început să butoneze iar, după care s-a gândit că, fiind dimineață, poate ar merge o cafea. S-a ridicat È™i s-a dus s-o prepare. Pe drum, a văzut cafeaua uitată pe tejghea.
True story.
Vine o vreme când lecitina ar trebui să fie felul principal la micul dejun.
PS: vă spun sincer că uitasem complet că lecitina se numeÈ™te lecitină. L-am întrebat pe Vali “cum se numesc pastilele alea pe care le iei ca să nu mai uiÈ›i”, că uitasem.
Poate că doar mi se pare, sau poate că-s eu un înapoiat sau ceva. Dar în ultima vreme mi-e dat să aud în jurul meu numai nume dubioase de câini. Ies vecinii din bloc să-și plimbe patrupedele, care mai de care mai mici și mai gălăgioase, și unde nu-mi încep să le strige pe cele mai bizare nume!
Mai vezi o doamnă pe la a 4-a tinerețe cum zbiară după câte un caniche nervos Edgar, hai la mama! Sau câte un tânăr tătic de familie cu copii, alergând după vreun bichon agresiv și urlând Lord, treci acasă! Nu mai zic de puștoaicele care trag cu greutate de lesă vreun pechinez furios și se roagă plângând, aproape, pe lângă el hai, Ranger, hai, nu mai lătra.
Bă… sunteÈ›i bine ? Cum să dai asemenea nume unui câine cât o mănușă ?
De câinii mai mari nici nu mai zic. ToÈ›i sunt Rex, Otto È™i alte nume din astea grele. Da’ unde-s vremurile când câinii aveau nume DE CÂINE ?
Am să dau personal o bere primului domn pe care-l văd cu un rottweiler pe care-l cheamă GRIVEI. Sau cu un dog german pe care-l cheamă AZOR. Și îl alintă Azorel.
Eu am o imaginație foarte bogată. În plus, mă topesc după teoriile conspiraționiste. Îmi place să găsesc lucruri care se leagă, dincolo de percepția imediată. Să adăugăm la toate astea că iubesc Serbia, deci mintea mea creează cu și mai multă plăcere scenarii.
Avem câteva fapte:
– un convoi umanitar rusesc parcurge România, cu destinaÈ›ia Serbia. Textul e că “transportă ajutor umanitar”, fără alte detalii.  Trimis de Ministerul rus pentru situaÈ›ii de urgență. Vorbim de 26 de TIR-uri.
– în Serbia, în acest moment, nu e nici o “situaÈ›ie de urgență”. Sau cel puÈ›in eu n-am văzut pe nicăieri, È™i citesc zilnic presă de-a lor.
– Convoiul – umanitar! – e escortat de poliÈ›ie È™i jandarmi È™i, conform unor surse, È™i de Armată, pe parcursul teritoriului românesc.
– ÃŽn ultimii 20 de ani, Rusia a fost cel mai puternic prieten al Serbiei.  Adică mno, când americanii îți bombardează oraÈ™ele, e mai greu să-i iubeÈ™ti foarte tare, aÈ™a că te întorci către alÈ›ii.
– România este una dintre cele două țări europene care NU au recunoscut independenÈ›a Kosovo. Sârbii, popor È™i autorități deopotrivă, ne privesc cu destul de multă prietenie din acest motiv. Mai mult, suntem singurii lor vecini ortodocÈ™i, în condiÈ›iile în care sârbii sunt ultrareligioÈ™i (ca fapt divers, imnul lor naÈ›ional se numeÈ™te Dumnezeul Dreptății)
– ÃŽn Kosovo nu e pace È™i liniÈ™te. ÃŽn nordul provinciei, sârbii kosovari au ridicat baricade È™i se hărÈ›uiesc zilnic cu albanezii. Mai mor, pe ici pe colo, câte unul, mai sunt răniÈ›i, mai sunt discuÈ›ii, dar pace È™i liniÈ™te nu e. Nici nu cred c-o să fie curând – ca fapt divers, guvernanÈ›ii sârbi nu ratează nici o ocazie să afirme cu convingere că nu vor recunoaÈ™te niciodată Kosovo ca stat (acum 10 zile o spunea vicepremierul la Paris, azi a spus-o din nou ministrul de Externe la (funny thing, aÈ™a-i ?) Al Jazeera.
Bun. Dacă ați fi paranoici ca mine,ați crede că în camioanele alea nu erau alimente sau haine, erau alte lucruri. Că cine își bate capul să apere cu poliție, jandarmi și armată lapte praf sau conserve ?
Dar nefiind paranoici ca mine, vă întreb – ce credeÈ›i că se află în cele 26 de TIR-uri ?
Mie, unul, mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Nu pentru c-aș fi din cale-afară de isteț, ci pentru că am o doză de tupeu care mă face să cred că am răspunsul potrivit mai mereu.
În viața mea au fost puțini oameni în fața cărora am rămas fără replică. Cronologic, ei au fost: profesorul de limba română Viorel Mortu, apoi George Pruteanu, apoi Adrian Păunescu, apoi ospătărița de la Fabrica de Bere Ursus. Evident, din motive diferite, în fiecare caz în parte.
Până ieri. Ieri, stăteam în faÈ›a unui aparat care prepară cafeaua, aÈ™teptând – e evident, nu ? – să se facă o cafea. Dura mult, È™i la “coadă” mai stătea o tânără. Vă rog să reÈ›ineÈ›i: habar n-aveam cine e, tot aÈ™a cum ea habar n-avea cine sunt eu. Deci eram efectiv doi străini. Total străini.
Și eu îi spun, dintr-o politețe pe care încă nu mi-o explic:
– Se miÈ™că greu aparatul ăsta, trebuie să ai un pic răbdare.
Și ea răspunde:
– Răbdare am. Bani n-am.
Și-am rămas, again, fără replică.
Tot ce scriu mai jos sunt niște opinii. Nu niște verdicte. Nu vreau să se supere nici un ziarist pe mine, e vorba pur și simplu de cum am văzut eu, subiectiv și din scaunul cafenelei, ziua de astăzi desfășurată în presa locală. Ok ?
1. Presa din Cluj s-a mișcat foarte ok azi. Unii mai încet, alții mai repede, unii mai pricepuți, alții mai puțin, dar ziariștii ăia care au stat la casa lui Apostu/Primărie/DNA/cabinetul soției lui Apostu merită felicitări, pentru că au dat informațiile rapid și (relativ) corect.
2. În umila mea opinie, Citynews și Ora de Cluj au dominat lejer ziua, din punct de vedere al cantității și mai ales calității informațiilor. Undeva la ora 14.00 s-a dovedit cumva din nou, deși chiar nu mai era nevoie, că Mihnea e unul dintre cei mai pricepuți jurnaliști ai ultimilor 20 de ani. Printr-o chichiță, dar o chichiță la care nimeni altcineva nu s-a mai gândit.  Pe de altă parte, Știri de Cluj au avut inspirația să filmeze un moment interesant, momentul plecării lui Apostu, cu procurorii, către Primărie. Bravo și lor.
3. Liviu spune foarte corect o chestie: abundă presa locală de titluri cu reținerea primarului Apostu și a soției sale, în condițiile în care oamenii n-au fost încă reținuți. Acum, la ora 19.56, nu se știe ce se va întâmpla. Poate vor fi reținuți 24 de ore, poate nu, dar în acest moment soții Apostu NU sunt reținuți, ci doar cercetați. E o mică diferență.
UPDATE: Monica Apostu tocmai a plecat de la DNA, deci cum spuneam…
UPDATE 2: pe de altă parte, niște ore mai târziu Sorin Apostu a fost reținut
4. Am apreciat mult publicațiile care nu s-au grăbit să dea titluri bombastice și au preferat să verifice întâi. Dimineață, zvonistica era în toi. Unii au știut să separe informația de zvonuri, alții mai puțin.
5. Pe de-o parte, Gheorghiță MateuÈ› – probabil cel mai tare avocat penalist din România – e foarte ocupat zilele astea. Pe de alta, armata de avocaÈ›i care a apărut pe seară la DNA demonstrează, cred, că povestea e destul de complexă È™i are multe aspecte.
6. Încă nu se știe care-i dosarul în care Sorin Apostu e cercetat. Unii spun că-i legat de povestea cu Radu Bica, alții că e o poveste cu salubrizarea, alții că s-ar putea să fie o poveste cu modernizarea unor străzi. S-ar putea să fie una dintre ele sau toate, dar, citiți bine ce spun, s-ar putea să fie cu totul altceva. Bănuiesc c-o să mai vedem mâine.
7. Am așa, un fel de feeling, alimentat și de niște zvonuri, că nu se termină azi și aici. Că mai urmează. Om vide.
My 2 (7, actually) cents.
