ÃŽn seara asta, cum stăteam eu aÈ™a, liniÈ™tit, citind blogurile mele preferate È™i făcând oarece planuri de viitor (care toate includ reÈ›ete, mâncăruri È™i alte lucruri) am făcut deodată un puseu de tensiune. Bine, eu n-am È™tiut că-i puseu de tensiune, da’ am căutat pe gugăl “simptome tensiune arterială” È™i se potriveau tare bine. Mai mult, pe unul dintre site-uri scria clar că dacă ai simptomele alea, eÈ™ti în mare pericol È™i trebuie musai să mergi la medic.
După o uÈ™oară rundă de discuÈ›ii în contradictoriu ( “- mergem la medic; – ba nu mergem, la urgență mergi când È›i-e rău de tot, – mergem chiar acum“) câștigată, cum uÈ™or vă puteÈ›i da seama, nu de mine, am pornit la drum. Prima oprire: farmacia Sensiblu, unde È™tiam eu că au aparat din ăla de luat tensiunea. Nu mai aveau, de vreun an. Cică să mergem la Spitalul Militar, că-i aproape È™i au secÈ›ie de UrgenÈ›e. A, am uitat să vă zic că pe drum, pe lângă că – evident – începea să-mi treacă È™i să mă simt ok, râdeam de penibilul situaÈ›iei: să mergi la urgenÈ›e cu maÈ™ina, condusă de tine. ÃŽn fine.
La Spitalul Militar am intrat în holul de la UrgenÈ›e, È™i am stat, È™i am stat… până a trecut în zbor o doamnă doctor. Căreia încep să-i spun cu frumosul: “Sărut mâna, doamnă. ȘtiÈ›i, cred că am sau am avut un puseu de tensiune È™i…”. Și ce ? Că doamna doctor se uita aÈ™a prin mine È™i trecea relaxată mai departe. Adevăr vă zic, nu că nu m-a auzit, cred că nici nu m-a văzut, deÈ™i eram la maxim jumătate de metru distanță. M-am enervat, deÈ™i n-aveam voie, că cică îți creÈ™te tensiunea, È™i am plecat mai departe.
Pe drum, mă gândeam eu ce fain merge povestea asta pe blog, cum merg din spital în spital, pentru o verificare oarecare. Da, mi-a zis și Raluca, știu că s-a făcut și un film pe tema asta.
Și ajungem la Interservisan. Policlinica privata, unde speram sa gasim un medic de garda. Intrat pe holurile pustii, aÈ™ezat pe canapele, trece o doamnă (probabil infirmieră), se uită la noi cu vădită curiozitate È™i ne întreabă: nu vă supăraÈ›i, n-aveÈ›i ceva de scris ? După care vine È™i doamna doctor care era de gardă, care fusese în control È™i care a fost o drăguță (dacă citiÈ›i pe-aici din greÈ™eală, doamnă, să È™tiÈ›i că săru’mâna È™i că aÈ›i fost o simpatică).
Probabil că e inutil să vă zic că n-aveam (sau nu mai aveam) nimic. Tensiune aproape normală, puls aproape normal, totul aproape normal. Pentru siguranță, mi-a dat ceva medicamente, mi-a zis să mă las de fumat și de vin roșu, să-mi fac imediat toate analizele și să vin la control etc.
Și uite așa mi-a luat mie cam 2 ore să descopăr că n-am nimic, în fond. Cică sunt prea stresat. Yeah, right 