Mda, deci ne mutarăm. Și în apartamentul ăsta nou, exista cablu TV de la UPC, dar nu exista internet. În naivitatea mea, mi-am imaginat că fiind cablu deja tras, tot ce trebuie făcut e să dau un telefon la ei, să-i chem, iar ei vor veni, țopăind vedeli, vor apăsa pe ceva butoane și minune! avem internet. Ei bine, nu chiar.

ÃŽn prima zi, am stat 45 de minute la telefon. Nu mi-a raspuns nimeni. ÃŽn a doua zi, după 40 de minute mi-a răspuns cineva. I-am explicat ce vreau, m-a rugat să aÈ™tept câteva minute să-mi facă legătura la alÈ›ii – “nu închideÈ›i, vă fac legătura. să nu închideÈ›i, da ? să nu închideÈ›i!” – È™i am aÈ™teptat. Alte 40 de minute. N-a mai răspuns nimeni. ÃŽn a treia zi, aceeaÈ™i poveste cu “nu închideÈ›i, vă fac legătura” – după 45 de minute (oare aÈ™a îi învață la traininguri ? dacă nu stă clientul minim 40 de minute pe telefon, înseamnă cu nu arde ?) îmi răspunde o doamnă foarte amabilă. Mă întreabă una-alta, notează, îmi ia datele, mă sună în 10 minute.

După vreo 6 ore, sun înapoi. Domnul care mi-a răspuns n-o cunoÈ™tea pe doamna de dinainte, nu avea în sistem nici o cerere înregistrată pe numele meu, nu nimic. Bun zic, schimbăm macazul. Cu ajutorul prietenului unui prieten, reuÈ™esc să înregistrez pârdalnica aia de cerere, È™i cu alte câteva mici emoÈ›ii, a doua zi a venit cineva È™i mi-a instalat ce trebuia instalat. M-am simÈ›it un pic răzbunat când omul care a venit la instalare a sunat pentru activare – pe un număr dedicat, nu pe numărul ăla pentru muritorii de rând – È™i a stat 20 È™i ceva de minute la telefon.

Una peste alta, a durat 4 zile, sau 170 de minuet până am reuÈ™it doar să-i anunÈ› că vreau să le fiu abonat. Și dacă nu era prietenul prietenului (mulÈ›umesc, Maria È™i mulÈ›umesc, domnu’ Dan T.) probabil că dura încă o dată pe atât. Dar altfel, sunt mulÈ›umit. Internetul merge bine, digitalul ăla merge bine… È™i în fond, ce înseamnă 170 de minute la telefon ? Nimic… Noi să fim sănătoÈ™i