notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproÈ™eze unei agenÈ›ii sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este primul episod. Pe-al doilea îl puteÈ›i citi aici. Pe-al treilea aici. 

Matei Psatta, Social Media Guy @ GMP PR

Lucrez de aproape un an şi jumătate cu bloggeri. Nu e mult, dar cred că e destul cât să-mi fac o impresie generală asupra problemelor şi discuţiilor care se nasc de obicei în jurul poveştii “Agenţie vs. Blogger”. De regulă, agenţiile sunt văzute ca elevii mai lenţi, cei care nu-s în stare să ţină pas cu vremurile şi trag întreaga clasă în urmă. De multe ori aşa e. Şi totuşi, problema e la ambele părţi. O întrebare pe care am fost nevoit s-o aud de multe ori în ultimele luni este “Da’ pe mine de ce nu m-ai băgat în campanie?”.

Acum, dacă tot jucăm un joc de oameni mari, vreau să spun câteva chestii clare şi răspicate. În primul rând, respect lui Andrei pentru că a avut ideea a-mi propune subiectul. Apoi, de ce, să-mi fie cu iertare, suntem atât de orgolioşi când vine vorba de selecţia oamenilor într-o campanie? Situaţia se aseamănă foarte mult un pitch de client. Doar că rolurile sunt puţin inversate – bloggerul este „agenţia”, iar clientul este PR-ul (sau, în cazuri mai fericite, compania).

Bun, acum să exemplific:

• Tu, bloggerul sau bloggeriÅ£a, ai de vândut un produs – blogul ÅŸi audienÅ£a ta.
• AgenÅ£ia trebuie să audă de tine, deci să ai un credenÅ£ial ÅŸi o oarecare notorietate pe piaţă (exact ce au ÅŸi agenÅ£iile care merg în pitch).
• Apoi, dacă reuÅŸeÅŸti să-Å£i vinzi produsul destul de bine, clientul te va declara câştigător.

Agenţia nu o să întrebe niciodată de ce nu a fost aleasă ea. Cel puţin nu în public. E chestiune de minim de respect, îi arăţi celuilalt că ai încrede în deciziile luate.

Da, este responsabilitatea agenţiei să facă research, să găsească bloggeri potriviţi şi pe obiectivele campaniei pe care o au, dar la fel de tare este şi responsabilitatea bloggerului să facă “accesul” agenţiei cât mai uşor. Dacă e interesat de campanii, evident. Au venit oameni la mine şi m-au întrebat de ce nu i-am băgat şi pe ei în campanie, că le-ar fi plăcut enorm. Bun, justificat. De-aş întreba şi eu câtor agenţii au trimis un mail spunând “Servus, mă cheamă Matei şi am un blog. Îmi plac broaştele, tenisul şi să alerg vara pe câmp, nu neapărat în ordinea asta”, mă îndoiesc că aş primi prea multe răspunsuri.

Întreaga poveste se potriveşte celor care caută campanii şi vor să se implice în proiecte, evident. Desigur, excepţiile există mereu. Agenţia poate gafa. Putem (şi eu, personal, recunosc că am făcut-o) să uităm că anumiţi oameni ar fi foarte potrviţi pentru o anumită campanie. Dar cu toţii am făcut greşeli, iar eu cred că noi nu înţelegem un lucru foarte important. Scopul nu e să găseşti problemele pe care să le reproşezi agenţiei, ci soluţii.

• EÅŸti trist că nu te caută agenÅ£iile? Fă în aÅŸa fel încât să fii uÅŸor de găsit.
• AgenÅ£iile dau înapoi când aud că trebuie să te plătească pe drepturi de autor? Fă-Å£i un PFA.
• Sunt luaÅ£i alÅ£ii în campanii în care Å£i-ar plăcea să fii? Spune asta, dar nu ca un atac la adresa agenÅ£iei (“pe mine de ce nu m-ai luat?”), ci scrie un articol atât de fain despre campanie încât să-i faci să regrete că nu s-au gândit la tine

În rest, noi să fim iubiţi şi să avem proiecte frumoase. Suntem cu toţii în aceeaşi oală şi zău că ne-ar merge tuturor mai bine dacă am încerca să ne ajutăm reciproc decât să aratăm cine greşeşte.