O întâmplare cu un inginer

Pentru cine nu-l știe (dar hei, cine nu-l știe ? :) ) Dragoș Mone e inginer.

Băi, da’ e inginer până în măduva oaselor lui mari. E ATÂT de inginer, că până È™i viitoare lui soÈ›ie e inginer!

Ei bine, È™i cu ingineru’ ăsta fost-am eu dus la Torogoata lui ToiuÈ›. Unde s-a întâmplat un lucru senzaÈ›ional – în prima dimineață a picat semnalul pe Vodafone. Semnal care c-o zi înainte era atât de solid că mai să iasă din telefon.

ÃŽntr-un scop pur informativ, io îi zic Mone-ului: “ui’ bă (aÈ™a vorbim noi între noi, ca intelectualii) ce treabă, s-o fost dus semnalu’ la tilifon”

Deodată, să te È›ii! Din interiorul prietenului meu DragoÈ™ iese violent ingineru’ Mone. AÈ™a, cam ca în Dr. Jekyll/Mr. Hyde (pentru cititorii noÈ™tri mai tineri, Dr. Jekyll È™i Mr. Hyde nu-s fotbaliÈ™ti, ci aÈ™a, un fel de flăcăi 2 in 1). I se schimbă fizionomia, îi dispare zâmbetul celebru, i se încreÈ›esc sprâncenele, începe să respire sacadat, mâinile prind a tremura imperceptibil…

Ingineru’ Mone face ochii roată ca un uliu peste frumuseÈ›e de vale a ArieÈ™ului È™i-odată zice: aha. a picat releul ăla (È™i mi-l arată). După care înfaÈ™că un binoclu, studiază atent releul È™i își È™opteÈ™te asa, încetiÈ™or, în barbă, ca într-un ritual de magie: “da da da, deci are 3 RRU, o microundă, minishelter, paratrăznet pasiv… hmm… da da da… 

După care pune mâne pe telefonul lui (evident, ne-Vodafone), vorbeÈ™te pre limba lui cu niÈ™te entități (că n-avem noi de unde È™ti că erau oameni la “celălalt capăt al firului”). Apoi ridică satisfăcut privirea, È™i cu un rictus mimând un zâmbet spune hotărât: nu poate fi reparat azi. e ceață. nu se pot urca pe el.

După care ingineru’ Mone intră înapoi È™i reapare, fericit È™i simpatic, prietenul meu DragoÈ™.

Și viața merge mai departe, ca și cum nimic n-ar fi fost.

Măi pretine, eu È™i tu…

Poate c-o să-mi pierd o parte din cititorii “mai urbani”, cum ar spune ANMH (să-i daÈ›i follow pe twitter, e tare frumoasă, isteață È™i simpatică!)

Dar îmi asum acest risc, aÈ™a că azi vă dau piesa asta – È™i pentru că e bine să È™tiÈ›i că nu Ducu Bertzi a inventat-o. Dar o cântă frumos, îs de-acord.

Și pentru că azi mi-e dor de Gaben (da’ poate mâine nu mi-a mai fi 😛 )

Torogoata lui ToiuÈ›

Torogoata lui ToiuÈ› e unul dintre cele câteva locuri din România unde m-aÈ™ muta mâine, fără regrete. Da, aÈ™ lăsa totul baltă È™i m-aÈ™ duce acolo, fără să mă uit în urmă – evident, dacă aÈ™ fi ceva mai curajos.

Torogoata lui ToiuÈ› e o casă, că mi-e greu să-i spun rece È™i impersonal “cabană”, care se află în Apuseni, în localitatea ScăriÈ™oara. Se numeÈ™te aÈ™a pentru că gazda – adică domnului ToiuÈ› (e un diminutiv de la Toader) – cântă la taragot. Sau la torogoată, cum îi spune el.  Și fiul lui ToiuÈ›, Ciprian, care are 16 ani, cântă la torogoată.

Ca să ajungi la ToiuÈ›, urci, nene. Pe jos, prin zăpadă, urci până zici “acum mor”, după care mai urci un pic.  Apoi mori, mai urci un pic È™i-ai ajuns. Bine, asta mi se aplică mie, că oameni ca Ghizi sau ca Ciprian a lu’ ToiuÈ› urcă fluierând, chiar în pas alergător, dacă aÈ™a au ei chef.

Când ajungi, însă, È™i vezi ce casă (în sensul de cămin), ce oameni, ce peisaj… îți cam trece de toate. Și de urcuÈ™, È™i de necazuri, È™i de viaÈ›a de zi cu zi. Cam tot.

Pe mine, om slab, supus păcatului È™i poftelor, m-au mai cucerit  – tot aÈ™a, de la sosire – cu ce era pe masă. Toată mâncarea, de la pâine, unt È™i caÈ™caval, până la unele dintre cele mai bune sarmale pe care le-am mâncat vreodată, era făcută la ei în casă. De fapt, totul era făcut în casă. Plus că acolo am băut, pentru prima oară în viaÈ›a mea (de fapt, nici n-am È™tiut că există) È›uică de meriÈ™oare È™i È›uică de cireÈ™e negre amare.

Dacă ajungeți prin zonă (și eu vă doresc tare mult să ajungeți), aveți ce vizita. Ghețarul Scărișoara, Cheile Arieșului, casa lui Horea, casa lui Avram Iancu. O mulțime de chestii care mă fac să cred că nu trece multă vreme până o să urc iar în deal la Torogoata lui Toiuț.

MulÈ›umesc TVdecei, Gabeni, Gropari, Mone‘s,  Eugen (cel mai cel blogger din Republica Moldova, să È™tiÈ›i! – È™i are È™i-un film cu taragotiÈ™tii în acÈ›iune), Ghizi È™i Ștefan pentru un week-end care mi-a prins tare bine.

Torogoata lui Toiuț are acum și-o pagină de facebook. E făcută de Ștefan, că ei n-au vreo treabă cu interneții și s-ar putea chiar să nu știe ce e facebook. Oameni fericiți, de-adevăratelea.

Studiu. Despre coniacul de prună

Adevăr vă zic vouă – pe-aici, pe unde locuiesc eu, dacă după o masă serioasă nu arzi câteva È™tampăle (sau È™tampăre, pentru prietenii din Hunedoara sau Satu Mare) de pălincă, nu eÈ™ti om, bre! Nu eÈ™ti È™i pace.

Bine, când zic o masă serioasă, zic de-o masă care are, acolo, o slană, un cârnaÈ›, o brânză de Sadu – astea aÈ™a, ca deschidere. Apoi o cărniță aromată de oaie, o fleică serioasă de purcel… Am zis, o masă serioasă.

Toate greutățile astea trebuie arse cu niÈ™te pălincă, altfel viaÈ›a n-are sens. Problema apare când eÈ™ti băutor de bere, eventual de talie mondială, ca un gras chel care scrie pe blogul ăsta, nu-l È™tiÈ›i voi. Atunci apare dilema – cu câte È™tampăle arzi grăsimile, înainte să treci la treburile serioase ? Adică la Grolsch, în cazul nostru…

Amu’s trei ani de la prima ediÈ›ie a seminarului “Coniacul de prună, încotro ?”. (detalii aici, punctul 3). ÃŽntre timp, Mile s-a dus să testeze alte tipuri de È›uici, în alte părÈ›i, È™i m-aÈ™teaptă È™i pe mine. Dar eu am continuat lucrările seminarului.

Am procedat după metoda cercetătorilor britanici. Am întrebat cunoscătorii, dar vă rog să mă credeți că au fost aleși pe sprinceană!

Întrebarea, după cum o să vedeți, a fost complicată. Ca să poată răspunde la ea, specialiștii aveau musai nevoie de experiență, teoretică, dar mai ales practică.

Fiecare dintre specialiști a trebuit să răspundă la asta: dacă după o masă serioasă s-au băut două ștampăle (aici detalii despre ștampăle, paragraful 4), ce faci ? mai bei un ștampăl și apoi treci pe bere ? sau treci direct pe bere ?

Și iată răspunsurile specialiștilor:

Groparu – după 2 È™tampăle, treci pe bere. Oricum nu e bine să le amesteci

Gaben – Tu pari genul de om care în acest caz are nevoie de 3 È™tampăle. Apoi bere.

Chinezu – E înÈ›elept să fie cât mai puÈ›ine È™tampăle înainte de bere. Recomand 2 maxim

Răzvan – Dragă, sunt la workshop-ul de salsa!

Arhi – 2 È™tampăle e prea puÈ›in. Efectul lor benefic este acoperit de bere. Cu 3 È™tampăle, concentraÈ›ia de alcool devine consistentă È™i È›ine departe berea.

Cosmin “Făt Frumos” Tudoran – aici e o discuÈ›ie mai lungă :)

Eu – dacă am băut 2 È™tampăle de pălincă, mai beau unu’ È™i apoi trec pe bere sau trec DIRECT pe bere ?

Cosmin – hmm

Cosmin – ce e ăla un È™tampăl ?

Eu – iartă-mă că te-am deranjat, bro

Eu – poate te reÈ›in de la vreun cocktail cu umbreluță

Eu – poate È›i se răceÈ™te Moet-ul

Eu – poate te-aÈ™teaptă Lagavulin-ul È™i eu te reÈ›in cu prostii..

Cosmin – be măh direct bere. Ce mai contează 2, 3 ? Ori faci deschiderea cu ea È™i atât… de preferat să n-o amesteci. Mere o È›uică după o masă grea.

AÈ™a grăit-au specialiÈ™tii. Eu vă recomand, ca de obicei, doar să fiÈ›i cumpătaÈ›i È™i să È›ineÈ›i cont că – nu-i aÈ™a ? – consumul excesiv de alcool dăunează GRAV sănătății.

E greu să fii blogger

În viața asta de internaut există niște momente când îți vine s-o iei razna. Rău de tot.

Când urmăreÈ™ti o chestie pe twitter, un hashtag interesant – È™i-È›i moare bateria la telefon. Și n-ai unde să-l încarci.

Când tocmai ai scris un articol de care ești mândru și îți pică netul fix când dădeai publish.

Când vezi o chestie super faină, îi faci poză cu telefonul dar n-ai semnal să o dai pe twitter. Mai sunt o grămadă, le știți și voi.

Chestii grele, care-ți macină nervii și care te fac să inventezi sudalme grele.

Da’ cel mai neplăcut e când rămâi fără unealtă. Fie desktop, fie laptop, într-o zi te trezeÈ™ti că iese fum din el È™i s-a dus naibii. Dacă n-ai alt aparat cu care să prestezi, te-apucă dracii, intri în depresie È™i spui peste tot că gata, s-a terminat TOTUL.

Când am scris postul ăsta, tocmai trăiam un astfel de moment. Cu fum, cu nervi, cu tot. Cum să crape un laptop pe care-l folosesc, de un an jumate, DOAR 14-16 ore pe zi ? Am fost șocat!

După vreo două zile, am fost șocat un pic mai tare. Când cei de la HP m-au sunat și m-au întrebat ce necaz tehnic am pățit ? Nu m-ar putea ajuta ? La început am crezut că face cineva mișto de mine.

Dar nu, nu era o glumă. M-au ajutat, așa că acum vă scriu de pe bijuteria asta.

Mulțumesc, HP.

PS: nu-i o campanie sau ceva. E un articol de mulțumire în fața unui gest la care nu m-am așteptat, care m-a surprins și care mi-a făcut ziua mai luminoasă. Sau, mă rog, zilele.

 

De Dragobete la Muzeul Farmaciei

… puteÈ›i afla cum se prepară Elixirul Dragostei. După o reÈ›etă veche de sute de ani.

În clădirea în care azi se află Muzeul Farmaciei din Cluj, acum câteva secole funcționa Farmacia Sf. Gheorghe. Care vindea, pe lângă Elixirul Dragostei, o mulțime de alte poțiuni magice.

Muzeul Farmaciei păstrează vie amintirea acelor vremuri. E în pericol să se închidă. Ar fi trist, e un loc unicat.

Mâine (adică 24.02.2012), dacă sunteți prin Cluj, nu ratați ocazia de a-l vizita. E chiar în Centru. Între orele 18.00 și 23.00, intrarea e 3 lei, veți afla cum se prepară Elixirul Dragostei (chiar există, nu-i o glumă) și îl veți putea testa, o să vă mirați să vedeți leacuri vechi cu ochi de rac sau praf de mumie.  În plus, Trupa OM o să muzicizeze seara (e cuvânt inventat de mine, deci de-acum există)

Seara e sponsorizată de Artivinium, Cramele Recaș, Perpetuum și PR & More. Și sprijinită de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

 

Două vești

Vestea tristă e că nu mi-am rezolvat probleme tehnice de care vă spuneam.

Vestea bună e că totuși s-ar putea să se rezolve mult mai repede decât mă așteptam, cu ajutorul celor de la HP. Care s-ar putea să schimbe cu totul situația.

Dar vă țin la curent, promit :)

Neputință

Se întâmplă uneori ca un prieten apropiat să-ți facă foarte mult rău fără să vrea și fără să aibă habar că ți-a făcut rău.

Cu un cuvânt despre care nu È™tie că te răneÈ™te. Cu un cântec despre care nu È™tie că-È›i trezeÈ™te amintiri dureroase. C-o poză despre care nu È™tie că te tulbură. C-o prostie, în general – doar că nu È™tie ce efect are asupra ta. E vina ta, în fond, de unde să È™tie ? Dacă nu i-ai spus niciodată ?

Dar se întâmplă. Și e nasol că te înfurii, și-ai vrea să înjuri și să spargi, dar nu te poți manifesta. Și-atunci devii mai acru, așa cum devii cu orice furie sau durere pe care, în loc s-o lași să iasă, o ții în tine. Omul ăla n-are nici o vină. E doar vina ta.

Una peste alta, e o întâmplare măruntă a vieții.

Doar că viața are modul ei ciudat, funny și complet umitor de a-ți fute câte un bocanc în gură când te aștepți mai puțin .

 

 

Ce mai fac leii mei ?

Vă povesteam acum ceva vreme că mă “joc” – deÈ™i varianta mai corectă ar fi că învăț, nu că mă joc – cu Dresorul de lei, instrumentul de planificare financiară de la OTP.

Primele 2 lecÈ›ii au trecut cum au trecut. Cu lecÈ›ia 3, însă, am atins o chestie foarte dificilă pentru mine – optimizarea cheltuielilor.  Am învățat că cheltuielile se împart în fixe periodice (chirie, RCA, abonament internet etc), variabile periodice (cadouri, vacanÈ›e, hobby-uri) È™i urgente (de exemplu când È›i se arde laptopul pe neaÈ™teptate, cum tocmai am pățit eu). Nu È™tiu de ce, eu niciodată înainte nu le văzusem aÈ™a. Clasificându-le astfel, e mult mai uÈ™or să le optimizezi.  Iar Dresorul ăsta de lei chiar te învață unde anume poÈ›i face niÈ™te reduceri, îți dă sfaturi de economisire, te ajută să-È›i calculezi mai corect bugetul.

ÃŽn a 4-a lecÈ›ie am atins un subiect sensibil – creditele.  LecÈ›ia asta mă învață niÈ™te lucruri pe care mi-aÈ™ fi dorit să le È™tiu acum 5-6 ani: când e bine să iei È™i, mai ales, când e bine să NU iei un credit. Apoi te învață efectiv când È™i cum poÈ›i negocia cu o bancă, atunci când aplici pentru un credit, ca să obÈ›ii niÈ™te condiÈ›ii avantajoase. Eh, dacă le È™tiam din vreme…

În  cea de-a 5-a lecție a Dresorului de lei este vorba despre carduri, fie ele de debit sau de credit.  Înveți cum să le utilizezi, când ai nevoie de un card de credit (și când mai mult te încurcă), care-s avantajele unui card de credit față de un credit de nevoi personale. Din nou, repet pentru subliniere, foarte bine mi-ar fi prins să știu lucrurile astea cu niște ani în urmă :)

Ah, È™i nu pot să nu mă laud – la cele 5 lecÈ›ii de până acum am trecut cu 10. Ah, dacă aÈ™ fi È™i în realitate atât de priceput cu finanÈ›ele… :)

Mai am de parcurs încă 5 lecții, o să vă povestesc și despre ele.