Mesagerul de Cluj apare (de) luni

Mai exact, primul număr (diferit de numărul 0, care a fost deja distribuit) se va distribui săptămâna viitoare. Sunt peste 1.000 de abonați înainte de lansarea numărului 1, din ce zice Liviu. Și probabil că până la 1 decembrie vor fi 2.000.

Mesagerul de Cluj se adresează unui target de peste 45 de ani. Metoda de lansare a ziarului a fost destul de originală. În plus, Mesagerul va fi distribuit prin (primele)  automate de ziare pe bază de monedă.

Invitație

offtopic: foarte tare mă mănâncă să scriu un amplu articol despre aÈ™a zisa blogosferă clujeană – care nu există, în mod real – , despre anumiÈ›i “bloggeri” clujeni care nu reprezintă nimic, dar au pretenÈ›ii – ca bloggeri – pe care nici Bobby Voicu nu le are. Ceea ce mă opreÈ™te e faptul că unii sunt, în sinea lor, niÈ™te copii faini. Dar nu mi-ar ierta-o niciodată. Și simt nevoia să le menajez fantasmele È™i orgoliile incipiente.

Bun, dincolo de acest moment scurt, dar intens, de defulare, vă fac o propunere. HaideÈ›i să ne vedem sâmbătă la Music Pub, să-i mâncăm lui Hădean specialitățile. Când zic “haideÈ›i” nu mă refer nici la bloggeri, nici la twitteri, mă refer la voi, oameni care citiÈ›i, indiferent cu ce vă ocupaÈ›i. Nu vă invit acolo nici ca pr-iÈ™ti, nici ca ziariÈ™ti, nici ca funcÈ›ionari publici sau mai È™tiu eu ce-aÈ›i fi voi în viaÈ›a de zi cu zi. Vă invit pur È™i simplu ca oameni. Nu vreau vreun blogmeet insipid, nu vreau vreun tweetmeet inutil, vreau un party mare È™i intens cu oameni care trec pe-aici.

Meniul lui Hădean de sâmbătă conÈ›ine purcel copt în lapte, frigărui caraibiene de pui sau pui cu alune È™i orez.  Oricare dintre piese costă 20 de lei. N-o să vă pară rău – cei care aÈ›i mâncat gătit de Adi È™tiÈ›i deja asta, iar cei care nu – vă rog să mă credeÈ›i că asta nu-i vreo acÈ›iune de PR or ceva, pur È™i simplu îmi doresc să se bucure toată lumea de o mâncare excepÈ›ională. Eu fiind un iubitor al mâncărurilor bune, după cum probabil se vede È™i È™tiÈ›i.  Ca un bonus, sâmbătă e È™i ceva concert Luna Amară în Pub.

Așadar, tot ce trebuie să faceți e să sunați la Pub și să vă rezervați locuri. Ne vedem acolo sâmbătă seara, de la ora 20.00 în sus.  N-o să vă pară rău, promit.

Repet, pentru cârcotaÈ™i – aceasta NU este o acÈ›iune de PR, acesta nu este un articol promoÈ›ional. Nu mai lucrez la Pub, n-am nici un motiv să promovez ce se întâmplă acolo. Am scris asta doar pentru că simt nevoia să vă recomand cu convingere ceva ce eu am încercat È™i m-a încântat foarte tare – meniul lui Hădean. AÈ™a cum v-aÈ™ recomanda un restaurant bun, un serviciu folositor sau mai È™tiu eu ce altceva, aÈ™a vă recomand porcul copt în lapte.

Despre niște mâncăruri

1. Dacă vă place peștele și n-ați mâncat încă sogliola/limbă de mare (în Cluj, la Club Italia pe Pavlov 27, în alte părți nu știu) nu puteți spune că ați mâncat pește. Dixit!

2. Dacă în seara asta sunteÈ›i în Cluj È™i nu mergeÈ›i la Pub să mâncaÈ›i “Friptura măcelarului Grigore” by Adi Hădean, pierdeÈ›i tare, tare mult. Dixit!

PS: îs tare supărat azi, de aia îs așa categoric. Mi-a trece la un moment dat, mă gândesc.

Marketing de criză

Azi am fost să cumpăr niște lucruri. Ieftinache, că deh, vremuri grele. Am vrut (și aproape am reușit, sper) să cumpăr un dulap și o canapea.

Prima oprire a fost la Carrefour. Văzusem eu acolo un dulap interesant, suficient de mare È™i la preÈ› suficient de decent. Nu È™tiu în alte părÈ›i cum o fi, dar la Carrefour în Cluj există un fel de ghiÈ™eu special al raionului de mobilă. Și m-aÈ™ez eu la ghiÈ™eul ăla unde nu era nimeni. Cu coatele pe tejghea, să se vadă clar că nu îmi trag doar sufletul din zonă. Și stau, È™i stau, È™i stau… băieÈ›ii de la raion roiau, nu alta, pe lângă mine – evident, nu m-a băgat nici unul un în seamă. După vreo 8 minute, probabil că unuia i s-a părut suspect cum stau eu aÈ™a È™i vine È™i mă întreabă “vă pot ajuta cu ceva ?”. Nu, prietene, stau la ghiÈ™eul ăla să admir peisajul.

Mno, îi zic la om ce vreau. Dulapul pe care îl vroiam eu există în două culori. Desigur, culoarea pe care o vreau eu nu e pe stoc. Vine pe 26 octombrie. N-am răbdare până atunci. ÃŽi zic să-mi dea cealaltă culoare, în întreb dacă se livrează. Sigur, zice băietul – dar nu vi-l È™i montăm. Vă descurcaÈ›i. Bine, zic, mă descurc. Da’ când îl livraÈ›i ? Că eu mâine dimineață nu-s acasă, se poate aÈ™a, mai după prânz ? Eh, surpriză – livrarea urma să aibă loc după 2 săptămâni. DOUÄ‚ SÄ‚PTÄ‚MÂNI, DA ?! O livrare cam la un kilometru distanță. Și eram pregătit să accept chiar È™i asta, doar că-mi vine proasta idee să-i spun “moÈ™ule, dacă azi e 20 octombrie, îmi livrezi de-abia pe 3 noiembrie È™i pe 26 vine culoarea aia pe care o vreau eu… nu-mi trimiÈ›i culoarea AIA, È™i nu asta, urâtă?”. Sigur, mi-au spus – nu se poate. VeniÈ›i din nou pe 26, È™i dacă mai prindeÈ›i, îl plătiÈ›i acum. Deci acelaÈ™i dulap, acelaÈ™i model, acelaÈ™i preÈ›. N-am mai rezistat. Am plecat. Mă gândeam că criză, n-ar pierde aÈ™a uÈ™or un client, o să vină după mine să mai povestim. N-a venit.

Am plecat în Practiker. Alt dulap, altă canapea, alte preÈ›uri. Se livrează ? Sigur, mâine. Excelent, zic. Da’ mi le montaÈ›i ? Păi, È™tiÈ›i, vorbiÈ›i cu un coleg È™i în afara programului poate veni, vă înÈ›elegeÈ›i cu el… OK, zic, ce coleg ? Păi… cu mine, de exemplu. Bine. Deci mi le aduce, face È™i omul un biznes mic È™i mi-l montează, toată lumea fericită. Merg la casă, le plătesc, le las adresa pentru livrare. “Ah, È™tiÈ›i, am uitat să vă spun – vi le aduce la adresă, da’ nu vi le urcă la etaj. Le lasă în faÈ›a scării”. Bine, bre, È™i eu ce să fac cu canapeaua în faÈ›a scării ? S-o iau în spinare ? Nu mă pot înÈ›elege È™i aici cu vreun coleg ? Nu, zice, acolo îs ăia de la transporturi, nu cunosc.

De ce am scris atâta postu’ de lung ? Pentru că nu pricep. Și poate îmi explicaÈ›i voi. Deci eu, dacă aÈ™ avea un magazin în perioada asta atât de grea, m-aÈ™ chinui să ofer absolut orice serviciu clienÈ›ilor. Ca să nu plece de la magazinul meu la cel de-alături. Ca să le placă să cumpere de la mine È™i să spună È™i altora. Dacă aÈ™ vinde mobilă, i-aÈ™ duce-o omului acasă, i-aÈ™ monta-o È™i aÈ™ mai È™i trimite femeie de serviciu să-i facă curat în casă. Pentru că a cumpărat de la mine. A cheltuit niÈ™te bani la mine, È™i aÈ™ vrea ca È™i prietenii lui tot la mine să cheltuie, nu la magazinul de alături. Pentru că e criză. Eu aÈ™a aÈ™ face, da ? Mno, pe ăștia din marile lanÈ›uri de magazine, care cred în mod greÈ™it că oricât de criză e, n-o să dea faliment ditamai Carrefour È™i ei oricum or să-È™i ia salariile, îî doare la bască. Nu mă refer la vânzătorii care nu te bagă în seamă, că de la ei n-am mari aÈ™teptări. Mă refer la managerii care îs atât de încuiaÈ›i încât nu mai iau o maÈ™ină de livrări, ca să nu stai 2 săptămâni după marfa pe care ai plătit-o. Sau care sunt atât de încuiaÈ›i că nu-È›i încasează banii pe un dulap, pe motiv că nu-i culoarea potrivită, care vine peste 3 zile. Mai vino tu de 2-3 ore, până o să reuÈ™esti să ne dai niÈ™te bani.

Nu vi se pare că, fără să fim noi genii de marketing, e clar totuși că oamenii ăia fac ceva greșit ? Și că nu așa ar trebui să fie ?

Noi suntem zeii blogosferei

Avem o poză

DSC_0015

De la stânga la dreapta, apar după cum urmează:

Cetin “Dionisos” Ametcea – Arhi
IonuÈ› “Hermes” Oprea – Clickio
Liliana “Afrodita” Ianculescu – LiliÈ™or
LaurenÈ›iu “Hefaistos” Balaban – Orădeanul
Sebastian “Ares” Bârgău – Visurât
Bobby “ZEUS” Voicu (tatăl zeilor È™i È™eful lor suprem)

Din poză lipsesc, din păcate, după cum urmează:

Vali “Apolo” Petcu – Zoso
Radu ” Hades” Băzăvan – Groparu
Adrian “Bucătarul zeilor” Hădean

Poza a fost făcută de un semizeu oarecare, de rând, al dumneavoastră Andrei “Herr Culeanu” Crivăț, într-o pauză de la Comedy Cluj

Client service pe timp de criză

Oamenii de la Citynews se roagă de vreo 5 săptămâni de oamenii de la RDS sa le tragă cablu la Mesagerul È™i să le facă netul sa mearga la standardele din contract la Citynews. Ce face RDS ? Face pe dracu’, omu’ de-acolo care se ocupa de problemă nu le mai răspunde la telefoane.

De 5 săptămâni, da ? Și cică-i criză și în criză tragem de clienți să rămână la noi :)

Random

Am fost ieri la Târgul de produse tradiÈ›ionale “Patrimoniu alimentar” (detalii aici) care s-a È›inut la USAMV. A fost a doua ediÈ›ie, am găsit chestii faine È™i ciudate (în care m-am înfipt, evident). Am venit acasă cu fois gras, jambon, salam de rață, salam de căprioară È™i salam de măgar (pe astea le-am luat de la un francez, care a fost È™i anul trecut, face multe chestii faine, o să scriu separat despre el), am găsit la un om bun de pe lângă SighiÈ™oara de la care am luat brânză de capră cu chimen È™i brânză de capră la burduf (avea omul È™i alte minunății, gen brânză de capră cu busuioc È™i ardei, o minune). De la un măcelar aprig, nu È™tiu de pe unde era, am venit cu niÈ™te cârnaÈ›i de oaie, cu niÈ™te pastramă de berbecuț  È™i cu brânză în coajă de brad. Apoi, chiar la plecare, am găsit niÈ™te oameni faini din Brad, de unde am luat o mână bună de virÈ™li (cârnaÈ›i geniali, din carne de capră). Ce mi-a mai plăcut la Târg a fost standul USAMV, cu niÈ™te afumături bestiale È™i cu bere neagră Student, făcută de studenÈ›i. Păcat că n-au voie să vândă.

ÃŽn principiu, Târgul ăsta  e o minunăție de eveniment, păcat că e făcut într-un spaÈ›iu în care oamenii se înghesuie tare. A, să nu uit – pe o parte din producătorii de minuni culinare care au fost zilele astea la USAMV o să-i puteÈ›i găsi la Expo Transilvania, în jur de 29 octombrie, când e ceva târg de profil.

În altă ordine de idei, am terminat de citit Indicii anatomice, cartea Oanei. Concluzii simple: în primul rând, cartea e bestială. Mi-a trezit nostalgia cărților polițiste din liceu, scrise de Theodor Constantin. În al doilea rând, are de toate: crime, intrigi, suspecți, o Crina exact așa cum mi-o imaginez, ambițioasă, harnică și isteață, capabilă să urmărească un subiect până în pânzele albe și un personaj principal, Lala, de care m-am îndrăgostit după primele 20-30 de pagini. Pe scurt, dacă n-ați citit cartea, faceți cumva s-o citiți. Dacă vă place genul, n-are cum să nu vă placă acest volum. Dacă nu vă place genul, poate c-o să înceapă să vă placă după ce citiți Indiciile.

Am fost să văd, la Festivalul de Comedie, Fuera de Carte, despre care am scris aici. O comedie simpatică, cu un bucătar gay, la câteva faze am râs cu lacrimi. Abia aștept să văd Mrs. Radcliffe Revolution și 12 in a box.

Righto, off to work now.

Constatări triste

În seara asta, am constatat două lucruri triste.

1. Barbu Mateescu habar n-are cine sunt. Mno, È™i io care în aroganÈ›a mea mă credeam celebru… iaca, nu-s. Nu-i adevărat, s-a dovedit că mă È™tie :)

2. Mogulii de bine nu vor să mă cumpere. Am făcut azi anunÈ› pe twitter, citez cu copy/paste din memorie: “urgent, caut mogul de bine dispus să mă cumpere.stare bună de funcÈ›ionare, necesit mici retuÈ™uri. preÈ› excepÈ›ional! “. Nici un mogul nu s-a arătat dispus. Poate au crezut că-i glumă, da’ să È™tiÈ›i, nu era. Ultima mea speranță rămâne mogulu’ Voiculescu. Da’ nici acolo n-aÈ™tept prea mult. ȘtiÈ›i cum îi cu mogulii ăștia, îi doare la bască È™i sunt È™i tare zgârciÈ›i…