Despre facerea de bine

550

sursa foto

Facerea de bine are două componente: “făcătorul de bine” – cel/cea care face un bine unei alte persoane È™i “făcutul de bine” – persoana căreia cineva îi face un bine.

Făcătorii de bine sunt de 3 feluri. Primul, făcătorul normal la cap, e omul care-ți face un bine mai mic sau mai mare pentru că poate și pentru că vrea, pur și simplu. Ți-a făcut binele, i-ai mulțumit mai mult sau mai puțin, poate te-ai și revanșat, poate c-o să te revanșezi, toate lucrurile bune și frumoase, rămân în matca lor obișnuită.

Citește mai departe

Cugetare inutilă

Eu unul, dacă aș fi politician, cântăreț, actor, om de tv, orice fel de persoană publică dar în special ziarist, nu mi-aș face blog dacă n-aș stăpâni foarte bine limba română.

E drept că marele Camil Petrescu a zis că gramatica e treaba profesorilor de limba română È™i că (se spune că) el însuÈ™i stătea destul de prost la capitolul ăsta… dar totuÈ™i, te faci de râsu’ oricărui copil de clasa a 8-a care a mai dat pe la È™coală È™i care vede că tu, ditamai personalitatea, indiferent de domeniu, habar n-ai să faci acorduri, să pui cratime sau semne de punctuaÈ›ie. De virgule nu mai vorbesc, alea-s doar pentru fiÈ›oÈ™i.

Confidențial sau nu ?

Andrei Gheorghe a plecat de la Radio Guerrilla cu scandal. A început să acuze pe toată lumea de toate mizeriile din lume. Urât sau nu, greșit sau nu, acest subiect mă lasă rece.

DragoÈ™ Stanca i-a “răspuns” lui Andrei Gheorghe pe blogul său proprietate personală. Sau nu i-a răspuns – a luat poziÈ›ie. A adus niÈ™te clarificări. NiÈ™te argumente. NiÈ™te informaÈ›ii.

Nu am căderea să analizez ce spune domnul Stanca în postarea către care am pus link, deși îndrăznesc să afirm că, atât cât mă duce capul, consider că are perfectă dreptate. Dar nu am nici informațiile și nici experiența necesară să susțin sau să critic ceea ce aduce domnia sa sub ochii cititorilor săi, printre care mă număr și eu.

Ceea ce mi s-a părut însă foarte, foarte aiurea e faptul că dl. Stanca aruncă, în postarea domniei sale, cifre. Mai exact, sumele pe care Andrei Gheorghe le-a încasat în diverse ocazii de la Grupul Realitatea-CaÈ›avencu. Poate că eu sunt un băiat simplu de la È›ară È™i nu pricep cum e cu combinaÈ›iile astea corporatiste de nivel foarte înalt, da’ pun pariu pe salariul lui Gheorghe din ultimele 6 luni că sumele alea erau confidenÈ›iale. Și mi se pare de prost gust să le arunci pe piață doar ca să i-o tragi (poate chiar justificat) unui individ.

De ce? Pentru ca, dupa ce i s-a oferit o suma foarte generoasa, adica 3.000 de euro lunar pentru doar doua ore de emisiune pe zi, la Radio Guerrilla – unde, intre noi fie vorba, venea mai degraba ca invitat al lui Liviu Mihaiu – nu a mai fost platit, dintr-un considerent logic: emisiunea a fost scoasa din grila.
Nu a fost insa deloc indignat cand incasa 15.000 de euro in fiecare luna pentru o emisiune (”Ultima Ora”) care facea sub un punct de rating.

Să nu mă înțelegeți greșit, sunt perfect de-acord cu ce spune dl. Stanca în postarea cu pricina. Sunt ferm convins că informațiile sunt corecte și, fiind corecte, are perfectă dreptate. De asemenea, înțeleg foarte bine că ceea spune dânsul acolo e doar o opinie personală, nu o poziție a companiei. Doar că mi se pare foarte incorect să dai pe piață sume dintr-un contract confidențial între grupul la care tu lucrezi și o altă persoană, fizică sau juridică. Sau să dai clauze prevăzute în acel contract.

Și m-a amuzat cum dl. Stanca a tăiat câteva cuvinte din postarea inițială, așa cum apare ea în readere. Cele câteva cuvinte erau date corecte (pe care eu le-am cerut). În varianta finală, a rămas doar afland intamplator cateva date corecte

Și de la pășune, iaca…

Eu v-am mai povestit că m-am mutat undeva așa, mai la țară. Și că sunt fericit când văd în fiecare dimineață oile pe geamul de la bucătărie și în fiecare seară gâștele pe celălalt geam.

Dar fericit ca azi n-am mai fost încă. Ca azi, când am ieșit din scară și la 50 cm distanță de mine păștea, tacticoasă, dânsa:

19082009

Poze din Muntenegru

De câteva zile bune eram foarte mândru de pozele de aici. M-am È™i lăudat cu ele la mulÈ›i oameni. Mi-a trecut acum, când Ruben (un trădător È™i-un neserios, el a văzut pozele mele, a văzut că mă lăudam cu ele, da’ n-a spus un cuvinÈ›el în 2 săptămâni despre pozele lui) a pus o galerie foto de-acolo.

Merită s-o vedeți. Sunt niște poze bestiale.

Despre discursuri

Sunt un pasionat de discursuri. În mintea mea puțină, un discurs perfect este calea spre victorie pentru orice politician. Am avut ocazia să scriu mici discursuri, nimic de amploare, dar visul meu (unul dintre ele) e să scriu un discurs care să câștige alegerile. Poate c-am să am ocazia.

Pasionat fiind, m-am gândit să vă arăt și vouă discursurile mele preferate. Nu e vorba doar de cuvintele excelent alese, ci și de tonul speakerului, mimică, gesticulație, toate detaliile care fac ca discursul să fie perfect. E vorba de munca unor echipe întregi, dar rezultatele au fost senzaționale. Uitati-va, în toate 3 cazurile, la reacțiile maselor imense de oameni care asistă.

Locul 3 – JFK – Ich bin Ein Berliner

Locul 2 – Barack Obama – Yes we can

Locul 1 – Martin Luther King – I have a dream

Scrisori de la cititori 1

Am văzut un articol pe Citynews (imediat revin la el) care mi-a reamintit de o idee mai veche de-a mea. Pe vremea cand lucram la ziarul Ziua, primeam tot felul de scrisori năstruÈ™nice de la oameni care aveau tot felul de probleme, majoritatea mentale. Din păcate, am păstrat doar două – dar sunt de top. :)

Ideea era să fac o serie cu astfel de scrisori. Știu că mulți dintre voi lucrează sau au lucrat în presă, poate mai aveți astfel de perle strânse pe undeva și mi le puteți trimite.   Facem o serie faină, amuzantă, cu scrisori de la cititori.

Articolul Citynews e ăsta, de unde am preluat  scrisoarea de mai jos. click pentru mărire, că merită.

PS: când măriți poza, sub poză veți vedea o mică săgeată verde. dacă apăsați pe ea, poza se face și mai mare

Scrisoare-multumire

Despre comentarii

am aÈ™a, un fel de dispoziÈ›ie să scriu posturi cu “despre”. despre comentatori, despre acÈ›iuni auto-motivaÈ›ionale, despre trafic… chiar È™i unul despre Muntenegru :)

Dat fiind că e noapte și e târziu, mă limitez la comentatori. Un citat din Sebi, cu care sunt perfect de-acord (a se citi și disclaimer-ul)

Comentariile pe acest blog (È™i pe altele (…) ) sunt un privilegiu È™i nu un drept. Acesta este blogul meu È™i eu decid cui îi las comentariile È™i cui nu. Dacă tu mă înjuri la tine pe blog, eu de ce te-aÈ™ lăsa să comentezi la mine? Dacă tu intri la mine pe blog È™i mă înjuri, de ce ar trebui să-È›i las eu comentariul? Ce datorie am față de tine de trebuie să te las să-È›i bagi ce vrei tu în ce nu vreau eu? De ce te miri că-È›i È™terg comentariul atunci când mă jigneÈ™ti?

Experiencing wild beauty

Ne-am întors la Cluj. În ultimele zile pe-acolo accesul la net a fost mai rar, dar și timpul a fost mult mai scurt, așa că n-am apucat să scriu episodul 3. O să scriem însă un fel de ghid de călătorie în Muntenegru, de îndată ce reușim să ne strângem toate pozele și să montăm niște filmări. Până atunci, băgăm intens odihnă, după 2 zile de drum foarte greu (pe care, evident, l-am filmat), după care ne-apucăm să încercăm să rezolvăm nenumăratele probleme care au apărut cât am lipsit.

valuri