Ajutăm un om bun să trăiască ?

via Groparu

Banuiesc ca ai aflat la stiri despre moto-politistul din Braila care a fost detasat in Constanta pe perioada sezonului estival si care a vazut duminica seara un Mercedes care facea slalom printre masini, i-a facut semn sa opreasca, ala n-a oprit, politistul a pornit sirena si girofarurile, s-a luat dupa ei si intr-o curba s-a lovit frontal de un BMW care mergea regulamentar din sens opus. In mertan era beizadeaua unui preot milionar, din gasca “baietilor destepti” care s-au imbogatit revanzand curentul de la Electrica, impreuna cu tuta aia proasta, natalia mateut (intentionat fara majuscule).

Mai multe amanunte aici si aici

Omul se numeste Dobrila Cristian Georgian, are 30 de ani si este singurul motopolitist din Braila. Motocicleta a fost adusa la insistentele lui, un jaf reciclat, pe care l-a reparat si intretinut din banii lui personali. Pana si echipamentul si l-a cumparat singur (si poate a fost mai bine, ca echipamentul moto cu care sunt dotati politistii este luat ca multe alte chestii, pe spaga, contracte de doi lei cu chinezarii).

Acum, cand iti scriu, este internat in Spitalul Floreasca, a fost operat la maini. Duminica seara, cand a avut accidentul, la spitalul Constanta i-au testat raspunsul la stimuli la membrele inferioare si era bine. Ulterior raspunsul s-a pierdut din cauza unui hematom care creste si apasa pe coloana vertebrala.

Familia vrea sa-l duca la o clinica in Viena (aceeasi la care s-a operat Basescu). Transportul costa o multime de bani (15000 EUR), dar exista vestitul formular E112 care acopera aceste situatii. Cei de la clinica si-au exprimat disponibilitatea sa trimita o ambulanta echipata pana la Bucuresti dar stii si tu cum sunt drumurile in Romania, nu-i de mers. Varianta ideala ar fi un transport aerian pana la granita si apoi ambulanta pana la Viena. Ca sa fiu foarte exact, 15000 EUR e varianta transport aerian pana la Viena; daca cei de la Viena trimit ambulanta pana la Bucuresti si inapoi, costa 60.000 EUR, deci pica din start).

Vreau sa te rog sa te implici un pic in acest caz. Omul este unul din rarii politisti verticali si a vrut sa faca bine (in cotidianul ala brailean sunt povestite mai multe intamplari de-ale lui cu smardoii locali – le-a luat permisele, le-a dat amenzi, etc). E pacat sa-l lasam de izbeliste acum, cand are nevoie. Subliniez “acum”. Nu maine, nu saptamana viitoare – o sa fie prea tarziu.

Daca ai vreo pila la SMURD pentru transport, sau orice fel de mic ajutor ai putea, te rog din suflet sa o faci. Te rog (nu fac parte din familie si nu sunt implicat direct in nici un fel, cu exceptia faptul ca am fost ieri la Floreasca si am vorbit cu ai lui. Sunt un simplu motociclist caruia ii pasa.)

Exista si un cont, deschis pe numele lui, la care are acces sotia:

RO37 RZBR 0000 0600 0271 8928 Titular de cont DOBRILA CRISTIAN GEORGIAN deschis la banca Raiffeisen.

Ti-as fi recunoscator daca l-ai putea ajuta pe Georgian. Merita sa fie ajutat.

Zile pline. Și Reload Cafe

În ultima vreme, sunt mult mai offline decât mi-aș dori vreodată.

Pe de-o parte,  întoarcerea la matcă (adică la Cluj, că eu aici mi-am făcut matcă) implică faptul că trebuie să mă reobiÈ™nuiesc cu niÈ™te lucruri simple. Să spun serus È™i serustok, în loc de ceau. Să È™tiu că oamenii cu care mă întâlnesc nu sunt “tu” din prima. Să bag la cap că pe Andrei MureÈ™anu e sens unic până la intersecÈ›ia cu Zrinyi Miklos È™i să nu mai merg pe interzis ca azi :)

Pe de altă parte, însă, am început să mă ocup de o cafenea. Se numește Reload (like-urile sunt binevenite). Pentru clujeni, e în Sigma Shopping Center, lângă Liga (sau, dacă ați dat bacul recent, e lângă Obosession). Și e noul meu loc de suflet, așa că stau acolo multe ore pe zi, în încercarea de a face să fie bine.

Și pregătesc acolo tot felul de oferte speciale, de ore fericite (happy hours, zic), de evenimente faine. Ceea ce îmi lasă deocamdată mai puțin timp pentru blog și SM (în sensul de Social Media, nu în sensul de sado-maso).

Am acolo 2 barmani excepționali, două ospătărițe incredibil de drăguțe și simpatice (după un proces de recrutare foarte greu și dur, despre care cred că vă povestesc cândva, că a fost funny tare), multe tipuri de cafea, multe tipuri de cocktailuri, avem di tăti, ca să zic așa. Și atmosferă romantică, că dară mă știți un suflet sensibil :)

Reload e genul de loc unde aș scoate o fată în prima seară, dacă aș vrea s-o cuceresc. Avem muzică din aia, lumânări pe mese și suntem discreți, iar atmosfera e îmbietoare :)

E și locul unde poți să-ți ții, în timpul zilei, întâlnirile de lucru, pentru că noi o să ne asigurăm că vei fi servit impecabil. E și locul unde poți să-ți chemi prietenii de ziua ta. E un loc care, sper eu, e pe placul oamenilor cu gusturi fine.

Așa că până reușesc să-mi reorganizez timpul, dacă sunteți din/prin Cluj vă aștept la cafea la Reload. Sunt convins c-o să vă placă.

PS: de azi avem o ofertă simpatică la tequila, v-o povestesc dacă vreți :)

Vinovatul prin lipsă de caracter și victimele colaterale

Am aÈ™a, o teorie (da, È™tiu, am multe teorii, trebuie să-mi umplu È™i eu timpul cu ceva) care spune că, puÈ™i în faÈ›a unui fapt simplu, concret, împlinit, 5 oameni vor avea 5 păreri diferite. Din acest motiv, în momentele de “scandal” din viaÈ›a mea, prefer să nu-mi exprim păreri despre cei implicaÈ›i, ci doar să povestesc terÈ›ilor faptele È™i să-i las să tragă ce concluzii vor ei.

Da, doar că de data asta n-o să fac așa. De data asta o să vă prezint faptele, și o să vă spun și părarea mea despre ele.

Faptele. Cronologic.

1. Săptămâna trecută, oarece grup de bloggeri din Cluj și Alba au fost invitați la Roșia Montană.

2. (aici m-am documentat un pic să văd dacă-i adevărat. adică am vorbit cu minim 5 persoane care au fost). În timpul week-end-ului, grupul din Alba se separă vădit de ceilalți.

3. Acolo, Andrei Dobra (unul dintre bloggerii din Alba) scrie un articol pe care o parte din cei prezenți l-au considerat un act de aroganță gratuită. Adică un atac gratuit, necauzat de nimic anume. Repet, nu eu îl consider așa, ci o parte din cei prezenți acolo.

4. La acest articol, un individ oarecare, sub puterea anonimatului care a născut atât de mulți zei proști pe internetul lumii, îi răspunde lui Dobra. Într-un mod cam imbecil, suburban, cu atacuri la persoană inutile. Dar nu lipsit de adevăr. Cretinul (mă refer la comentatorul anonim) se semnează Iobagul Arabel.

5. Andrei Dobra aruncă acuzații pe twitter. Ca astea, adică. Desigur, fără nici un fel de motiv, fără nici un fel de indiciu. S-a gândit el că trebuie să fie Ruben (da, pentru cine îl știe pe Ruben, e aberant, pentru el n-a fost), sau Roland (se referea la Lorand), sau Vlad Cucu, sau Marius Perijoc, sau Dan Ciulea, sau Robințel. TREBUIE să fie unul dintre ei, da ?

6. Andrei Dobra scrie un articol în care acuză cei 18 clujeni prezenÈ›i în week-end-ul cu pricina că – atenÈ›ie! – n-au sărit să-i ia apărarea. Specifică faptul că toÈ›i sunt vinovaÈ›i că n-au intervenit.

Astea sunt faptele.

Părerile

sunt exprimate strict din punctul meu de vedere, da ?

1. EÈ™ti de trei ani pe internet. Dacă încă te atacă rău faptul că un anonim te înjură, ai o problemă de adaptare la mediul ăla din care te lauzi că faci “mii de euro”.

2. E o mizerie cruntă să arunci cu noroi în niÈ™te oameni, să-i faci (prin replici consecutive, nu direct) agramaÈ›i È™i să mai È™i spui apoi, ca unic argument, “È™i tu ai fost acolo”.

3. Èšine de maximă ipocrizie să arunci cu noroi în 18 oameni faini È™i apoi să-i iei, unul câte unul, È™i să le zici “băi, nu de tine era vorba”.

4. Da, e a doua oară când faci ceva trafic dintr-un scandal. Bravo 10. Pe termen lung, o să rămâi doar cu scandalul.

5. Pentru mine, reprezintă o dovadă a unui carcater foarte trist să urli “sunteÈ›i vinovaÈ›i că n-aÈ›i sărit să mă apăraÈ›i”, în condiÈ›iile în care a) tu n-ai făcut niciodată asta pentru ei (îți aminteÈ™ti când, ieri, un imbecil o făcea albie de porci pe Alina ?  Tu unde erai ? O mai È™tii pe Alina, iubita unuia dintre cei trei oameni pe care zici tu că blogul È›i i-a făcut prieteni, printre miile alea de euro ?) È™i b) pe jumătate din ei nu i-ai văzut niciodată până week-end-ul trecut È™i, când i-ai văzut, i-ai ignorat cu dispreÈ› suveran ?

De ce să-ți ia apărarea ?  Pentru că tu, după miile de euro câștigate, ai început să te simți un mic zeu și să consideri că e firesc ca apostolii tăi să sară în foc pentru ei ?

Să-i faci pe niște oameni ca TVdece-ii, Ruben, Lorand, Adelina, Cucu sau Peri vinovați că n-au sărit să te apere când un nimeni de pe internet te-a înjurat mie îmi dovedește că ești foarte ipocrit și foarte frustrat. Plus, cum bine zice Arhi, foarte laș.

Ești un tip deștept, Andrei Dobra. O spun sincer. Ești singurul om cu care mi-am luat țeapă de două ori. Dar tu, pe termen lung, vei rămâne doar cu imaginea ta despre tine.

Și cu miile alea de euro :)

Nu e nici un război între bloggeri, Liviu. Tu, Jorjh și Marius sunteți doar carne de tun. Sunteți victime colaterale. Există doar mizerii aruncate pe bloguri, în speranța că mai luăm un 50 de unici de ici, de colo.

Părerea mea despre Roșia Montană

Titlul e aÈ™a, cam de canclik – pentru că, de fapt, în articolul ăsta nu-i vorba de părerea mea despre RoÈ™ia Montană. TVdece-ii au dreptate total când spun că nu poÈ›i avea o părere obiectivă până nu mergi acolo. Eu n-am fost (bine, am fost o dată, în trecere, dar n-am fost să stau, să văd, să vorbesc cu oameni, să aflu lucruri). AÈ™a că mă voi abÈ›ine să mă exprim pro sau contra proiectului RMGC până nu merg să vizitez locul.

Articolul de azi e despre altceva, însă. E despre entuziasmul, energia, agitația (uneori patologică) cu care militează activiștii, fie în favoarea RMGC, fie împotriva lor.

Ce-i mână pe ei în luptă ?

Ei bine, eu am o teorie. La care o să renunț când cineva reușește să mi-o demonteze cu argumente inteligente, raționale, comunicate corect. Că istericii sau bolnavii mintal n-au cum să mă convingă de nimic.

Teoria mea e astfel.

Ce-avem noi aici ?  Avem o luptă pe bugete foarte mari între două interese economice majore. Unul este ca RMGC să exploateze acolo, celălalt e ca RMGC să nu exploateze acolo. De ce să nu exploateze RMGC acolo ?  Simplu, ca să exploateze alÈ›ii, care au avut o strategie diferită È™i au preferat să stea în spate. Cine sunt “alÈ›ii” ? Habar n-am È™i jur că nu mă interesează. Dar să È›inem cont de două aspecte:

1. Este EVIDENT că lucrurile nu vor rămâne totdeauna așa cum sunt acum la Roșia Montană. Cinevam, până la urmă, va face ceva.

2. Pentru mine, cel puțin, e clar că statul român nu va face nimic de capul lui. Pentru că nu poate și cred că nici nu vrea. Sigur, asta e o supoziție, nu o afirmație.

Bun, și-atunci s-au aruncat în piață două bugete imense. Unul care să costruiască atitudini în favoarea RMGC și unul care să facă același lucru împotriva RMGC.

Pe bugetele astea (mari, repet) s-au recrutat niÈ™te comunicatori foarte buni. Care au început lupta. Unii au ales să lucreze pe față, cu agenÈ›ii de PR cunoscute, cu oameni la vedere. CeilalÈ›i au ales să meargă pe “societatea civilă”. Au investit în transmiterea unor mesaje prin FundaÈ›ii, ONG-uri etc.

Ei bine, pentru că oamenii care au făcut asta erau foarte buni, dar și pentru că o făceau având la dispoziție mulți bani, mesajele lor (și cele pro, și cele contra) au ajuns atât de bine la public încât au apărut acei oameni care folosesc mai puțin mecanismele de filtrare a informațiilor și care au început să militeze sincer, cu convingere, din tot sufletul pentru ceea ce au început, în timp, să creadă cu toată rațiunea. Astăzi, unii dintre ei sunt super activiști împotriva proiectului RMGC, iar ceilalți susțin (repet, cu convingere), proiectul

Fără ca nici unii dintre ei să aibă toate informațiile.

E cam ca la zvonuri. Dacă dai drumul unui zvon bine construit, în mediile potrivite (și dacă te și pricepi foarte bine să faci asta, desigur), într-un oarecare interval de timp vei întâlni oameni care cred că zvonul tău e purul adevăr.

Și când ai și banii necesari pentru asta, lucrurile se vor întâmpla chiar foarte repede.

Da, cam asta cred eu despre luptele aprige în jurul acestui proiect.

 

O rugăminte cu Corfu

Există cineva care merge (sau există cineva care știe pe cineva care merge) în următoarea lună în Corfu, cu mașina ?

Întrebarea este de o importanță vitală. Sharing is caring, mulțumesc anticipat.

Social Media Camp, pe puncte

Poate nu-i profi ce fac eu acum, da’ o să amestec chestii serioase, chestii de industrie, chestii personale È™i chestii amuzante într-un amalgam pe puncte cum rar mi-a fost dat să văd. Da, mie, rar mi-a fost.

1. Este al 4-lea eveniment organizat de Marta Ușurelu și Revista Biz la care particip. Sunt fan pe viață al evenimentelor lor, o declar cu mâna pe inimă și sper să pot participa la toate care vor mai fi, din trei motive foarte simple: a) sunt organizate impecabil; b) Marta și echipa ei știu până la nivel de artă să aleagă oamenii care participă (adică speakerii) și c) n-a fost nici măcar o prezentare din care să nu învăț ceva nou, la oricare dintre evenimentele Biz la care am participat.

2. Mai e un motiv, dar merită menÈ›ionat separat: la evenimentele Biz (TimiÈ™oara, Cluj, Amsterdam, Pârâul Rece) ceea ce se întâmplă după evenimente e de neuitat. Party-urile de la TimiÈ™oara È™i Cluj, plimbările din Amsterdam, karaoke la Pârâul Rece – sunt clipe care îmi umplu sufletul cu chestii pozitive. Și da, ies atât de bine ca o consecință a punctul b) de mai sus.

3. Am rămas cu niște concluzii ferme. Iată doar câteva dintre ele.

a. Agențiile și clienții ar trebui să aibă mai multă încredere în capacitățile bloggerilor.

b. Bloggerii fac multe greșeli. Nu scriu despre evenimente, scriu nimicuri, nu urmăresc ce se întâmplă cu subiectul după publicare.

c. Ar fi inteligent ca oamenii din agenÈ›iile care lucrează cu bloguri să È™tie despre ce-i vorba în ceea ce numim “blogosferă”. Evident, sunt agenÈ›ii care în relaÈ›ia cu bloggerii sunt ca peÈ™tele în apă (Spada È™i Standout sunt cele mai relevante exemple), dar sunt agenÈ›ii care n-au idee că în MureÈ™ È™i Alba există bloggeri influenÈ›i în comunitățile lor.

d. În Social Media vor fi mereu campanii mai reușite și campanii mai puțin reușite, ca să nu spunem că vor fi și eșecuri absolute. Dar cel mai mare risc în Social Media nu e să faci o campanie care să nu iasă, ci pur și simplu să nu fii acolo.

e. Cred cu tărie È™i convingere că fiecare companie care își doreÈ™te să fie activă în Social Media (È™i am zis mai sus că eu cred c-ar trebui să-È™i dorească toate) ar trebui să aibă un om care să vorbească aceeaÈ™i limbă cu agenÈ›iile È™i bloggerii. Fie că-l creÈ™te în acest sens, fie că recrutează un om deja “antrenat”, e esenÈ›ial să vorbim cu toÈ›ii aceeaÈ™i limbă.

e. E foarte ok să recunoști când faci o greșeală, dar e mult mai inteligent să înveți să nu faci deloc greșeala cu pricina.

4. Mai sunt și altele. De-a lungul vremii, o să mai revin asupra lor.

5. Anadelapepsi e unul dintre cei mai mișto oameni pe care i-am cunoscut. Ever.

6. Am primit 2 cadouri bestiale de ziua mea (care a fost acum 2 săptămâni) de la Andreea și de la Vali. Mulțumesc frumos, pot să vă spun doar că amândouă sunt asupra mea în momentul în care scriu :)

7. Staropramen e o bere bună, de cursă lungă. Mi-a plăcut mult. O să vă povestesc despre ea.

8. Mulțumiri maxime: Martei, echipei Biz, vorbitorilor: Adrian Ciubotaru, Costin Cocioabă, Cristian China Birta,  Cristian Manafu, Cristian Dorombach, Dan Dragomir, Dragoș Stanca, Adi Hădean, Alex Negrea, Victor Kapra, Radu Băzăvan, Vali Petcu și sponsorilor: Bancpost, Nokia, PepsiCo, Danone, Staropramen.

Nu știu exact când va fi următorul SMS, dar știu că voi face totul să fiu acolo.

În rest, sper că n-am greșit nici un link.

Șabloane stupide din filme

1. Când eroul e împușcat, dar are vestă antiglonț și scapă, de ce MEREU trebuie să-și deschidă cămașa să ne arate vesta ?

2. În orice luptă finală dintre personajul bun și personajul rău, de ce MEREU personajul bun trebuie s-o încaseze înainte să-l termine pe eroul negativ ?

3. ÃŽn peste 90% din filmele de acÈ›iune, cred, la un moment dat eroul pozitiv îl are pe cel negativ la 20 de centimetri de È›eava pistolului/armei. De ce MEREU trebuie să stea să-l asculte pe ăla, sau să-l ameninÈ›e sau orice – de ce mereu trebuie să piardă timpul È™i să nu-l ardă pe fraier, dându-i timp È™i ocazia să fugă ?

4. Cam în toate filmele în care un personaj fură ceva dintr-o clădire și iese pe ușa din față, sau evadează tot așa, printr-o șmecherie și iese liniștit pe poarta închisorii (deghizat sau ceva), de ce mereu cineva trebuie să-l strige că și-a uitat o șurubelniță, sau o șapcă, sau altă prostie ?

5. Continuând ideea de mai sus, de ce mereu când personajul (ăla care încearcă să fugă) e strigat, stă 2-3 secunde privind în gol înainte să se întoarcă ? Nu se teme că asta l-ar putea pune pe gânduri pe ăla de l-a strigat ?

6. De ce întotdeauna când eroul pozitiv trebuie să-i transmită ceva viitoarei victime, sau nu mai are baterie, sau nu mai are semnal ?  Ce naiba, toți au HTC-uri, ca mine ?

7. De ce după ce el și ea fac dulce dragoste (make sweet love to each other, zic), când unul dintre ei se dă jos din pat, se învelește în cearceafuri ? Ce, devin brusc pudici ? La fel, de ce după ce termină această populară și îndrăgită activitate, când își mai spun dulci nimicuri stau cu cearceafurile între ei ?  Ce, le e brusc silă să se mai atingă ?

and so on…

 

Cu Twitterul prin Serbia

O poveste scurtă, de dimineață, ca să vedeți pe unde se poate ajunge.

Pe ministrul de Externe al Serbiei îl cheamă Vuk Jeremic.

Ei bine, cineva a făcut un cont fals de twiter – @vookjeremic – de pe care a început să înjure. Politicieni sârbi, politicieni din alte țări, pe toată lumea.

Ei bine, adevăratul Jeremic ce-mi făcea ? Simplu, a pus SBPOK-ul (Serviciul de combatare a crimei organizate) să ia la puricat toate conturile false de twitter legate de numele lui.  Apoi a scris la Twitter și Twitter a șters contul fals. Pur și simplu.

Bloggerii și twitteriști din Serbia s-au crizat maxim când au aflat că SBPOK s-a băgat pe fir. Desigur, nu i-a băgat nimeni în seamă.

Ministerul a dat un comunicat că ei nu închid TOATE conturile false legate de Vuk Jeremic, dar la ăsta era prea de tot, că afecta relațiile externe ale statului, blablabla.

Așa că dacă vă pasionează conturile false de politicieni, e bine să fiți un pic atenți, că se poate ajunge departe.

știrea originală e aici

O revelație irelevantă cu americani

Mă uitam la Green Zone (vi-l recomand, arată lucrurile din Irak un pic altfel decât le-am văzut noi la televizor) și m-a pocnit o idee.

Noi i-am așteptat pe americani 42 de ani (din 1947 până în 1989). Noi, adică neamul românesc. Și n-au venit.

Alții nu i-au așteptat niciodată, și totuși americanii au venit și n-au mai plecat. Deși n-au fost doriți pe-acolo. Kosovo, Irak, Afganistan. Kosovo. Serbia.

Știți că sârbii, atunci, au stat pe podurile din Beograd ca să nu le arunce americanii în aer ? Au făcut scuturi umane. Dap.

Kosovo je srce Srbija!

ȘtiÈ›i că Hashim Thaçi (prim ministru acum în auto-proclamata republică Kosovo) È™i organizaÈ›ia sa, UCK (armata de eliberare a Kosovo) au fost consideraÈ›i teroriÈ™ti de Statele Unite ? Și el, È™i organizaÈ›ia – în zilele noastre, pe wikipedia o să aflaÈ›i că UCK a fost o organizaÈ›ie teroristă. Asta până s-au împrietenit, s-au pupat pe guriță È™i n-au mai fost teroriÈ™ti, fireÈ™te, ci aliaÈ›i.

sursa foto

Asta în condițiile în care Ratko Mladić, un erou național al Serbiei, e judecat ca un criminal. Pentru că s-a luptat pentru țara lui, când americanii ar fi vrut să stea cuminte acasă și să accepte adevărurile spuse la tv.

Morala ?  Nici una. Poate doar că americanii își aleg prietenii tare, tare greșit. Dacă mă gândesc bine de tot, și Osama le-a fost aliat până să le fie dușmanul principal.

PS: vă rog mult, nu vă mai luați după toți imbecilii care populează internetul românesc. Republica Srpska și Republica Serbia sunt două chestii TOTAL diferite.

Klausen Burger

notă: acesta NU este un advertorial. pur și simplu am găsit un loc foarte fain și mă gândesc c-ar fi bine să-l știe și alții. Așa, ca să fie limpede.

În Cluj-Napoca apar berăriile într-o veselie. Fabrica de Bere Ursus, Ludwig Bavarian Bierhouse, Klausen Burger și-or mai fi. Când zic că apar într-o veselie, mă refer la faptul că acum un an nu era nici una dintre astea (sau nu știu eu să fi fost).

De Fabrica de Bere v-am povestit, la Ludwig n-am ajuns încă. Azi vă povestesc de Klausen Burger.

Decorul

E genul ăla de loc în care simți că aparții din momentul în care intri. Dacă ai norocul să te întâmpine și-o Cristină zâmbitoare, ești cumva fermecat pe loc și chiar nu-ți mai vine să pleci. Niciodată.

Klausen Burger are o sală mare și foarte, dar foarte aerisită. Adică oriunde ai sta, n-ai impresia că esti prea aproape de masa de alături. Ceea ce pentru mine e mare lucruri. În sala asta intră cam 150 de persoane, lejer. Au și-o scenă, unde din când în când sunt concerte.

Oamenii de-acolo se pregătesc să lanseze propria lor bere, pentru care încă n-au primit ok-ul de la autorități – dar înÈ›eleg că nu mai durează mult, eu unul abia o aÈ™tept.

Servirea

De 10, sincer. Sau cel puÈ›in aÈ™a am avut eu noroc să fie în cele două dăți în care i-am vizitat. ÃŽn plus, au o chestie tare faină – poÈ›i bea bere din halba ta personală. Adică o aduci, o laÈ™i aici È™i doar tu bei din ea. ÃŽntre două vizite, halba ta stă închisă într-un dulap.

(a mea e, evident, aia cu stema Serbiei)

Nu sunt foarte multe beri la Klausen Burger (am numărat 18 sortimente) dar sunt berile potrivite. Eu mă bucur la Bavaria la halbă și la Holsten nefiltrată.

A, și au niște biscuiți simpatici :)

Mâncarea

Ca să treci prin tot meniul, trebuie să vii de multe ori, că-i stufos, nu glumă. Și nu pentru oameni care țin diete sau care trag de colesterol în jos (mă rog, au și salate, dar eu le-am ignorat). Noi ne-am comandat mai multe, după cum urmează:

Jacket Potatoes & 3 sausages (550 g)

Mix Bavarez (1100 g)

Piept de pui cu sos de bere (550 g) – poză făcută de măiastrul Palatkas

3 feluri de mâncare, 4 oameni extrem de încântați. Sosul ăla de bere de pe pui este pur și simplu de neuitat.

Au mai fost È™i niÈ™te coaste, da’ nu prea ne-au impresionat, aÈ™a că nu vi le povestesc. A, È™i v-am arătat gramajele ca să vedeÈ›i că-s porÈ›ii pentru oameni foarte serioÈ™i :)

PreÈ›uri ? Păi… o Holsten nefiltrată e 6 lei. Mix-ul Bavarez e 37 de lei, dar e pentru două persoane. Cartofii cu 3 feluri de cârnaÈ›i sunt 19 lei, la fel È™i puiul cu sos de bere. Una peste alta, super decent – desigur, părerea mea.

Klausen Burger e un loc frumos, în care o să-mi petrec, probabil, multe seri – când o să am ocazia. Și vă recomand să-l încercaÈ›i, că oamenii de-acolo chiar încearcă să fie bine.

PS: ar trebui să încep să-mi fac un sistem de punctaj, ceva de genu’ “5 crivăți e perfect, 1 crivăț e naÈ™pa” – că prea scriu de cârciumi în ultima vreme :)