O discuție la spălătoria de mașini

– HaideÈ›i, domnu’, măcar hârtiile astea puteaÈ›i să le aruncaÈ›i, îmi spune puÈ™tiul minor care-mi spală maÈ™ina È™i despre care cred că-i exploatat ilegal, numa’ zic.

Nu-i răspund, că i-aș răspunde urât. Adică nu de aia am dus mașina la spălat, că era murdară ? Dacă o curățam pe jumătate, îi dădeam doar jumătate din bani ?

AÈ™a că îl las în pace. O termină după vreo 45 de minute. ÃŽi dau 5 lei (peste, evident). “ia, să-ti treacă supărarea că am lăsat eu hârtii în maÈ™ină”.

La care puÈ™tiul minor (despre care cred că-i exploatat ilegal, numa’ zic) îmi răspunde cu gura până la urechi:

– Nu vă speriaÈ›i, că nu m-am supărat. PuteÈ›i să mai veniÈ›i oricând.

Speechless.

La Fabrica de Bere Ursus

Aceasta este o poveste nu foarte scurtă despre o iniÈ›iativă foarte faină, o investiÈ›ie majoră, un brand  – Ursus Breweries – care a făcut un loc unic È™i care arată foarte, foarte, foarte bine, o bere bună È™i despre cum o ospătăriță care are o zi proastă (È™i o creÈ™tere proastă, probabil) poate arunca cu noroi în toate cele de mai sus.

Mi-am dorit mult să ajung la berăria deschisă la Fabrica de Bere Ursus, săptămâna trecută. Mi-a fost imposibil. După ce-am citit părerile celor care au participat la eveniment, mi-a părut și mai rău. M-am ofticat de-a dreptul, ca să fiu sincer, când am citit și am văzut pozele la Dragoș. Și mi-am promis că prima oară când ajung în Cluj, musai merg să vizitez noua minune a orașului. Și am mers.

Partea plină a halbei

Pfuai, cât de frumos e locul! O spun cu toată rațiunea, nu știu multe cârciumi în România care să arate atât de frumos.

Terasă mare-mare, aranjată frumos. 4 încăperi: Camera Barului, Camera MalÈ›ului, Camera Laborator, Camera Restaurant (găsiÈ›i multe poze la Gaben). InstalaÈ›ii de bere funcÈ›ionale integrate perfect în design, mese mari, spaÈ›ii largi. Meniul de mâncare e cel de la Euphoria, înteleg că ei se ocupă de administrarea locului. Euphoria înseamnă mâncare bună, minuni la grătar, mă rog, chestii care fac berea să curgă È™i mai bine. Și punctul pe i al noii berării – berea Ursus nefiltrată. Mă, e bună. ÃŽmi place, aÈ™ bea-o, cum ar zice Sîrb.

Partea goală a halbei

Cum spuneam, berăria e administrată de oamenii de la Euphoria. Amu… eu la Euphoria (È™i în PiaÈ›a Muzeului, când era, È™i pe Pavlov) am fost de nenumărate ori È™i n-a fost nici măcar o singură dată în care să fiu nemulÈ›umit de ceva acolo. ÃŽntotdeauna mâncarea a fost bună, berea rece È™i servirea ireproÈ™abilă (sau măcar foarte bună).

Well… la noua berărie există o fată, o ospătăriță. O cheamă Mihaela, sau cel puÈ›in aÈ™a scria pe bon, care aruncă cu noroi – în toată investiÈ›ia Ursus Breweries È™i în tot efortul colegilor ei de-a face lumea să se simtă bine – cu o nonÈ™alanță rar întâlnită.

Pasul 1.

Am comandat, mai întâi, un pahar mic de Ursus nefiltrată. Normal, nu ? Voiam să văd cum e, înainte să mă arunc la o halbă întreagă. Apoi am gustat-o, mi-a plăcut, am comandat o halbă. PRIMA halbă, da ? Well, fata mi-a pus halba în față – PRIMA halbă, da ? -  È™i mi-a zis “asta e ultima, nu mai avem nefiltrată”.

Eu am rămas un pic stupefiat (cum naiba se termină berea la FABRICA DE BERE marÈ›i la ora 19.00 ?). Ea, văzând figura mea uimită, mi-a spus cu un sictir total “ce, nu înÈ›elegi ce zic ?”

Pasul 2.

Pentru că s-a terminat berea pentru care veniserăm 4 oameni acolo, am cerut nota. 21 de lei. Desigur, i-am lăsat exact 21 de lei. Pentru ce să-i las vreun ban în plus ? Pentru sictirul afișat când a vorbit cu mine sau pentru cele 20 de minute în care am așteptat după prima și ultima bere ?

Ei bine, fata a luat nota și banii, i-a numărat, a verificat și nota, a văzut că nu i-am lăsat nimic, a mototolit bonul și mi l-a aruncat în față.

Mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Aseară aÈ™a am rămas. Și eu, È™i cei trei prieteni cu care eram. Adică nu doar că n-am mai pățit niciodată aÈ™a ceva, da’ nici măcar n-am mai auzit vreodată să se întâmple asta cuiva. Și, după cum unii È™tiÈ›i, am avut de-a face cu mulÈ›i ospătari în ultimii ani.

Concluzia ? Vă recomand călduros să mergeți la Fabrica de Bere. Arată frumos, berea e bună (și o puteți bea doar la Cluj), mâncarea e bună. Dar, când vă așezați la masă, întrebați ospătărița cum se numește. Dacă e această Mihaela, sincer, mutați-vă la altă masă. Că vă poate strica toată experiența unei seri faine.

LE: o analiză faină a Groparelui, pe aceeași temă

Prin Sibiul lor

Am fost la Sibiu (sau am trecut prin el) de nenumărate ori. Nu a exista nici măcar o singură dată în care să nu descopăr ceva care să mă atingă, emoțional, foarte tare. De la tarabele cu brânză din Piața Cibin, la care m-a dus Groparu, până la momentele de suflet de care povesteam aici, Sibiul mi-a oferit de fiecare dată clipe și imagini care mi-au uns sufletul.

Bun. Acum înmulțiți intensitatea unei astfel de senzații cu 1.000. Mno, cam așa m-am simțit în week-end-ul trecut, #prinsibiulmeu.

N-o să vă povestesc despre ce-am văzut pe-acolo și despre câte lucruri am aflat, au făcut-o ceilalți (din motive pur tehnice, mi-a luat 3 zile să scriu acest articol). Auraş, Groparu, TVdece-ii,  Denisa, Nebuloasa, Chinezu, Alina, Hoinaru, Miruna, Ruxa, Gogu, Toma, Claudia, Cristi, Gaben, Alexandra şi Liviu au scris deja (sau vor scrie) despre minunile vizitate și despre cum Sibiul are o grămadă de primul/prima: primul spital din spațiul românesc, prima școală din spațiu românesc, prima popicărie din România (la care am jucat popice cu Răzvan cu o bilă veche de 100 de ani) și multe altele.

O să vă zic, însă, de oamenii care au făcut să se întâmple lucruri. Oamenii care s-au agitat ca noi, o mână de oameni, să ne simÈ›im ca niÈ™te regi în week-end-ul ce-a trecut, să le învățăm oraÈ™ul È™i să-l propovăduim È™i altora. Pentru că numai niÈ™te oameni extrem de pasionaÈ›i de oraÈ™ul lor, extrem de ambiÈ›ioÈ™i È™i extrem de simpatici putea face să fie ATÂT de bine evenimentul ăsta. Tudor, Răzvan, Diana, Raluca, Eliza, RareÅŸ, Pancu, Alexandra, Andra, Nosfer – sunt oameni pe care, cred, ar trebui musai să-i întâlniÈ›i când ajungeÈ›i prin Sibiu È™i să staÈ›i la o poveste cu ei.

Iar Brylu, tartoru’ È™ef… mă copii, Brylu e o poveste de om. E un om pe care îl cunosc de-o viață, deÈ™i l-am întâlnit prima dată acum vreo lună, poate două. Și din secunda în care am dat mâna cu el prima dată mi-a fost prieten – È™i a fost meritul lui, nicidecum al meu. Brylu e unul dintre cei mai frumoÈ™i oameni pe care i-am cunoscut în ultimii ani.  Sau în viaÈ›a asta, de fapt.

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu şi cofinanţat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Alături de aceste instituţii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter şi Autonom. Mulțumim pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra şi Muzeului Național Brukenthal.

Poslednja noc

Probao sam, brate, ali ni se moglo. :(

Ja idem, a ti ostani sa mnom.

PS: Hvala, Milorade.

Djordje Balasevic – Ringispil

PS: din când în când, mai citiți articolul ăsta. Așa, ca să v-aduceți aminte. Ca să nu uitați.

PPS: un citat care ar trebui să devină proverb:

Când aveai ceva de zis, asculta ore în şir. Fără să întrerupă. Câţi români aţi văzut să facă asta? CÂŢI ROMÂNI NU TE ÎNTRERUP DUPĂ PRIMELE 12 SECUNDE SĂ ÎŢI SPUNĂ CĂ CE AU PĂŢIT EI E ÎNCĂ ŞI MAI COOL???

Locurile mele preferate #dinRomania

România are multe locuri frumoase de care eu am aflat cu Redescoperă România. AÈ™a cum, desigur, are multe locuri frumoase în care n-am ajuns încă – dar lucrez la asta :)

Mi-ar fi tare greu să fac un top al locurilor mele preferate, așa că o să le prezint la întâmplare. Sunt locuri în care oricând aș reveni cu bucurie în suflet.

Enisala. O cetate veche de șapte sute de ani într-un peisaj uimitor.

Histria. O cetate mai veche, de vreo 2700 de ani, cu un muzeu impresionant

Mănăstirile din nordule Moldovei. Voroneț și Văratec în special.

Memorialul Durerii de la Sighet e un loc pe care orice român al trebui să-l viziteze măcar o dată în viață. Ca să nu uităm.

Saschiz. Pentru cetate, pentru priveliÈ™te È™i pentru Hanul Cetății – un han la care mă voi opri de fiecare dată când voi trece pe-acolo.

Transfăgărășan. Probabil cea mai frumoasă șosea din România.

Și, dacă tot suntem pe-acolo, Lacul Bâlea. E fascinant să vezi oameni care schiază vara, în iulie.

Salina Turda. Foarte, foarte frumos amenajată. Poza e furată de la Doru.

Sibiu. De fiecare dată când merg descopăr lucruri noi și fermecătoare. Poza e furată de pe Flickr.

Sibiu

Barajul de la Gilău. Priveliștea are darul de a mă umple de energie de fiecare dată.

Cluj. OraÈ™ul meu de suflet, locul care întotdeauna îmi va fi “acasă”. Poză luată tot de pe Flickr

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Prin Sibiu

Sibiul va fi întotdeauna unul dintre oraÈ™ele mele favorite din România – în top 3, chiar.

Un autobuz spre BucureÈ™ti pierdut la început de an, o zi în care Groparu mi-a povestit istoria fiecărei cărămizi din centrul oraÈ™ului, o seară la Cafe Wien, săptămâna petrecută la FITS 2011 – sunt momente care n-au să mi se È™teargă niciodată din suflet. Oricum l-ai lua, Sibiul are un farmec unic. Unde mai pui că acolo locuieÈ™te cea mai frumoasă femeie din judeÈ›ul Sibiu È™i din toate judeÈ›ele învecinate :)

În week-end o să văd orașul din nou, cu un nou ghid. Brylu (om care mi-e atât de drag că m-aș duce oricând și oriunde să stau la o bere cu el) ne-a invitat, pe mine și pe alți oameni, să luăm orașul la pas și să aflăm TOTUL despre el :) Oricât am fost pe drumuri zilele astea și oricât o să mai fiu în următoarele, abia aștept week-end-ul ăsta.

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu şi cofinanţat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Alături de aceste instituţii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter şi Autonom.

Expediția Verde. Ultima etapă.

Încet, încet, Expediția Verde se apropie de final.

Ultimua etapă a expediÈ›iei a fost cea mai grea, dar È™i cea mai faină. Am fost, pe rând, în BraÈ™ov, IaÈ™i È™i BucureÈ™ti. ÃŽn fiecare dintre aceste oraÈ™e am primit un task de rezolvat – È™i le-am rezolvat cu succes pe toate, după cum puteÈ›i vedea pe pagina de facebook a ExpediÈ›iei

Mai mult, mulÈ›umită îndrăgitului Eftimie È™i lui Marius Sescu, am cunoscut o grămadă de oameni faini în BraÈ™ov È™i IaÈ™i – pentru că Ovidiu È™i Marius au organizat câte un tweetmeet magnific în fiecare dintre oraÈ™e.

Desigur, la BraÈ™ov am murit de frig – deci n-am fost simpatic, cum mă È™tiÈ›i – iar la IaÈ™i eram terminat de oboseală – deci nici acolo n-am fost simpatic, cum mă È™tiÈ›i. Dar nădăjduiesc să mai ajung pe la oamenii ăștia È™i să repar părerea despre mine :)

În rest, am parcus 2.000 de km în 4 zile, am aflat de o conspirație uriașă care ne marchează de ani de zile (o să scriu despre asta), am fost crunt dezamăgit de Bolta Rece din Iași (o să scriu și despre asta), am găsit un drum aproape virgin între Iași și Roman (printr-o pădure), am scos un consum mediu de DOAR 4, 7% cu micuțul Clio. Mi-a plăcut maxim.

 

Mi-e dor de Corfu

În urmă cu prea mulți ani puneam pentru prima dată piciorul în Grecia.

Pentru mine, Grecia a însemnat un tărâm al misterului încă de când eram prunc È™i citeam, pentru prima dată, Legendele Olimpului. Apoi am descoperit muzica grecească – când creÈ™ti în Brăila, sunt mulÈ›i greci în jurul tău. Apoi am descoperit istoria Greciei, È™i mi s-a părut la fel de fascinantă. Apoi, mai târziu, am descoperit însăși Grecia.

Am vizitat multe locuri din Elada. Multe insule. Cel mai tare și mai tare mi s-a lipit de suflet Corfu. E atât de verde și de liniștită insula asta încât n-ai cum să n-o iubești de la prima întâlnire.

Cumva, în fiecare an, prin mai – iunie, încep să-mi fac planuri de vacanță. Cumva, din 2006 încoace, Corfu e în primele mele 3 opÈ›iuni. Apoi ajung ba în Muntenegru, ba în Italia, ba în alte părÈ›i. Cumva, în Corfu n-am mai ajuns niciodată.

Ieri, citind la Cristina de superoferta pe care a găsit-o pe Mareea.ro, mi s-a reaprins tare de tot dorul de Kerkyra, de Glyphada, de Paleokastritsa, de Messonghi Beach, de Moraitika, de livezile nesfârșite de măslini, de marea albastră și sălbatică.

Și-am găsit această ofertă – chiar în Moraitika, loc din care cunosc, cred, fiecare centimetru pătrat. Hotelul e la vreo 5 minute de mers încet, pe jos, până la mare. Camerele au frigider È™i aer condiÈ›ionat – lucruri cărora le-am simÈ›it lipsa în prima mea vizită pe insula Corfu.

O să aleg perioada de la sfârÈ™itul sezonului – e mai răcoare È™i mai liniÈ™te. Dar, dacă totul merge cum trebuie, din 29 august vă scriu de pe plaja de la Moraitika :)

Timișoreni, o ajutăm pe Valentina ?

post – evident – pentru timiÈ™oreni, exclusiv.

Pe scurt: am aflat povestea Valentinei de la Nina. Valentina e absolventă de drept, a fost grefier. Are o fetiță de 4 ani. Pentru a o putea îngriji cum trebuie, È™i-a dat demisia È™i acum lucrează la o cantină. Are un salariu de 800 de lei, din care cu greu își poate plăti chiria. Dar’mite mâncarea È™i altele.

Eu vreau s-o ajut pe Valentina. Datorită Cristinei, problema ei cu chiria s-a rezolvat – pe luna asta. Dar încă are nevoie de ajutor.

În primul rând, are nevoie de un job mai bun. Dacă știți pe cineva care ar putea s-o ajute în acest sens, dați un semn.

În al doilea rând, mâine la 12 (adică mâine, 30 iunie 2011) eu voi fi la Billa în Soarelui și voi cumpăra alimente pentru Valentina și fetița ei. Pentru că are nevoie de ele. Pentru că Valentina muncește, dar nu se descurcă. Și pentru că o putem ajuta.

Dacă vreți și voi să contribuiți, v-aștept mâine, între 11.45 și 12.00 lângă intrarea în Billa, să punem mână de la mână, cu toții, s-o ajutăm. Vom lua cât de multe alimente putem (chestii de bază: făină, orez, ulei, fasole, cartofi, poate ceva carne, dulciuri pentru fetița ei etc) Și imediat după asta vom merge să i le ducem.

Dacă vă interesează, aștept să v-anunțați la comentarii.

Dacă nu.. e ok, mă descurc :)