Am o Honda CRV. Noul meu prieten Jean, care a văzut maÈ™ina de vreo 2 ori, mi-a zis “CRV vine de la CRIVÄ‚Èš, nu ?”. Am maÈ™ina de vreun an È™i nu m-am gândit vreo secundă la această analogie. O bună dovadă că îmbătrânesc.
Azi, pe la prânz, îmi venise un argument care demonstra perfect că sunt încă tânăr și în formă. L-am uitat. O altă bună dovadă că îmbătrânesc.
Vorba lui Răzvan, #așaîncepe
1. Când pleci cu maÈ™ina, din TimiÈ™oara, BucureÈ™tii nu-s chiar colea. Dar e fain, noul meu prieten Jean a fost, aparent, foarte încântat de priveliÈ™ti. Asta când n-a dormit pe furiÈ™. Cu opriri (la Deva, să-i luăm pe Sebi È™i Denisa, apoi pe Valea Oltului să căutăm “brânză verde”, pe la benzinării È™i prin alte locuri), am plecat pe la 7 jumate din TimiÈ™oara È™i am ajuns pe la 6 în BucureÈ™ti. Nu-i dramatic, dar nici nu-i de făcut săptămânal.
2. Hotel Stil, unde am locuit 2 zile (mulÈ›umesc, Paralela 45) e foarte fain. Dar FOARTE fain, astfel încât s-ar putea să devină noul meu loc preferat de dormit în BucureÈ™i, mai ales că are cele mai comode saltele pe care le-am întâlnit în vreun hotel în… ultima vreme, să zicem.
Mai faină îi însă recepționera, pe care nu știu cum o cheamă, deocamdată, dar care e super extra mega simpatică și pe care sper să o găsesc pe facebook și s-o revăd curând (Victor, Auraș, să aveți grijă să citească asta, da ? 
)
3. Am ajuns aproape la timp pentru lansarea noii cărÈ›i a lui DragoÈ™ Asaftei, Primii 10 paÈ™i în fotografia de produs – pe care am luat-o, că-s ferm convins că-mi va fi la fel de utilă ca È™i prima. Am întârziat un pic, dar am ajuns la timp ca să-l aud pe Cristian China promițând că, la cea de-a treia carte a lui DragoÈ™, Primii 10 paÈ™i în fotografia sportivă, va cumpăra tot tirajul. La lansarea asta am întâlnit-o pe Oana Brătilă, pe care voiam foarte tare s-o cunosc de măcar vreun an. Am petrecut împreună cam 15 secunde memorabile, dar sunt convins că după încă 1-2 ani o să stăm la poveÈ™ti chiar È™i câte 5 minute.
4. La Roblogfest mi-a plăcut rău – cum, de altfel, mi-a plăcut în fiecare an, felicitări maxime DragoÈ™ & Co. Să te întâlneÈ™ti cu prieteni, amici È™i oameni faini din TOATÄ‚ È›ara e fermecător. Mai vreau. A, È™i mi-a plăcut È™i mai tare că anul ăsta eBucataria a sponsorizat categoria “blog culinar” – È™i asta mai vreau ÃŽn rest, Preoteasa nu mai e deloc ce era pe vremea mea.
5. DeÈ™i am pierdut ruÈ™inos lupta pentru Mister Twitter, cei de la Manly mi-au arătat că, indiferent de titluri efemere, ei mă apreciază pentru ceea ce sunt eu, ca om, pentru caracterul meu onest È™i sufletul meu sensibil. AÈ™a că Toma Nicolau, cu care care am fost încântat să fac cunoÈ™tință a 3-a oară (e cam tânăr să fie aÈ™a uituc, da’ trecem peste, că-i simpatic) mi-a dat cadoul de mai jos.
6. Când un copil are o jucărie ici, la îndemână, n-o s-o bage în seamă – nici măcar n-o să-i arunce vreo privire cu coada ochiului. Dar, când îi iei jucăria, începe să plângă după ea. ÃŽnsă doar o zi, că după aia uită. C-aÈ™a-s copiii. #truestory
7. Ca de fiecare dată în ultimii ani, momentul special al vizitelor mele la București e întâlnirea cu Arhi. Doar noi doi, stăm la povești și punem țara la cale. Priceless. Ar trebui s-o facem mai des, șefu.
8. Sâmbătă dimineața s-a pus de-un blogmeet adhoc la Hotel Caro, unde au înnoptat o bună parte dintre bloggeri, după cum bine a aranjat Standout lucrurile. Genul ăsta de întâlniri, cumva spontane, la care se râde maxim cu oameni faini, îmi fac viața mai frumoasă.
9. Cineva trebuie s-o spună și pe asta: rezultatele care s-au anunțat public la Roblogfest NU sunt rezultatele reale. Totul este o uriașă manipulare și primul care a avut curajul să demaște imensa intoxicare a fost Sebi. Adevărații câștigători sunt: TVdece la Blog Colectiv, Teo la Blog Culinar, Marele Ecran la Blog de film, Ovidiu Sîrb la Blog popular. Acesta este adevărul, nu mai luați de bun tot ce scrie pe internet!
9. La Roblogfest am dat un fel de …. interviu, să zicem, pentru, cu È™i despre Internet Explorer 9 (sponsor al evenimentului). Pe care am să vi-l arăt de îndată ce va fi gata. Presimt c-o să râdeÈ›i bine, am fost tare tăntălău
10. Drumul BucureÈ™ti – TimiÈ™oara poate fi mult mai lung decât drumul invers. Plecat la 10 din BucureÈ™ti, ajuns pe la 12 noaptea în TimiÈ™oara – I took the long way home. Bine, asta pentru că ne-am oprit la PeleÈ™. Unde n-am intrat, că ne-am dat seama că n-avem timp. Da’ oricum, dacă vă opriÈ›i la PeleÈ™, să NU mâncaÈ›i la Restaurantul Stăvilar. E un sfat plin de omenie, credeÈ›i-mă.
Gata, gen.
Pe scurt, că-s pe picior de plecare:
Dacă esti blogger din țară și mergi la București, la Roblogfest, poți sta 2 nopți gratuit la Hotel Caro (4 stele). Pentru asta, trebuie doar să scrieți un articol despre ce-are hotelul mai frumos și mai corespunzător, din câte vă puteți da seama de pe site.
Mult mai multe detalii pe blogul Standout. Și nu uitați că, pentru Roblogfest, trebuie să vă înscrieți aici.
V-am mai spus (e drept, pe scurt) că am petrecut Revelionul în Trenul Beck’sperience. A fost de excepÅ£ie, aÅŸa că mult m-am bucurat să aflu azi că Becks dă drumul din nou, în aprilie, la Beck’sperience.
Pe de-o parte, asta înseamnă că între 1 martie şi 6 aprilie, dacă vă luaţi un Beck’s şi trimiteţi codul unic (fie prin sms la 1823, fie în secţiunea dedicată de pe site-ul www.becks.ro) puteţi câştiga premii faine: una dintre cele 600 de invitaţii duble în Trenul Beck’sperience, una din cele 6 sesiuni de clubbing în Berlin, împreună cu 3 prieteni şi alte câteva mii de premii.
Anul acesta, Trenul Beck’sperience pleacă din BucureÅŸti (pe 9 aprilie), din TimiÅŸoara (pe 15 aprilie) ÅŸi din Sibiu (pe 16 aprilie). Dar, cel mai tare ÅŸi mai tare, cu ocazia campaniei, Beck’s face o competiÅ£ie între bloggerii din cele trei oraÅŸe.
Åži ca să câştige timiÅŸorenii, iată ce-ar trebui să facem: pe unele bloguri timiÅŸorene o să vedeÅ£i widget-uri ca cel pe care îl am eu mai sus, cu Beck’sperience. Prin aceste widget-uri, dacă sunteÅ£i bloggeri, vă puteÅ£i înscrie la promoÅ£ie – ÅŸi fiecare blogger înscris care afiÅŸează pe blogul său widget-ul de mai sus înseamna un “vagon” în plus la Trenul Beck’s. Dacă noi, la TimiÅŸoara, strângem cele mai multe “vagoane”, well… 6 dintre noi (cei care îndeamnă cei mai mulÅ£i cititori să se înscrie) vor merge la super party-ul Beck’sperience. Altfel, vom primi doar două locuri. De asemenea, vor fi oferite prin tragere la sorÅ£i 10 locuri cititorilor înscriÅŸi în vagoanele de pe oricare dintre bloguri.
Ca idee, widgetul permite cititorilor să navigheze prin “vagoane”, ceea ce o să aducă (celor care-l afiÅŸează) cititori noi, ceea ce n-ar fi chiar rău, mă gândesc.
Trupele care vor cânta live sunt afişate şi pe site, e vorba despre Şuie Paparude si Grimus, iar DJ sunt: DJ Gojira, DJ Limun, Dj Leo, DJ Bully. Deci distracţie pe şine, prieteni noi şi, per total, o noapte de senzaţie.
Fie ca cei mai buni să câştigăm
Astăzi e ziua unuia dintre cei mai faini oameni pe care online-ul ăsta mi i-a scos în cale (și mi-a scos mulți oameni faini, slavă Domnului).
Andreea face azi 21 de ani, ca în fiecare an. (la mulți aaaaaaaaani)
Pentru asta, îi pregătim o petrecere surpriză grandioasă. Vă rog mult să nu-i spuneÈ›i, că de la 18 ani își doreÈ™te o petrecere surpriză – È™i să nu-i stricăm bucuria copilei.
AÈ™adar, dacă vreÈ›i să veniÈ›i la petrecerea supriză pentru Andreea, vă aÈ™teptăm vineri, 25 martie, după ora 19.00 în BucureÈ™ti, la Silver Church. Ca să È™tim È™i noi cine vine È™i cine nu, am făcut o mică pagină pe internet unde lumea se poate înscrie. IntraÈ›i, vă rog, pe pagina noastră È™i spuneÈ›i-ne dacă ne vedem vineri sau nu. Sigur, dacă nu aveÈ›i cont pe mica noastră pagină, trebuie să vă faceÈ›i, da’ durează 2 minute maxim.
Și nu uitați, Andreea nu trebuie să afle, da ?
Nismo te zaboravili.
Necemo te zaboraviti.
Nadamo se da si dobro, gde god bio, moj brat…
Djordje Balasevic – Naposletku
AÈ™a cum am promis, am folosit Internet Explorer 9, varianta finală, exclusiv – timp de o săptămână.
N-o să fac comparații între IE 9 și Firefox, browserul meu de zi cu zi în ultimii 4-5 ani. Deși la câteva chestii IE 9 ar câștiga detașat. Dar o să vă zic ce mi-au plăcut la noul browser.
În primul rând, îmi place cum arată. E simplu, n-are o mulțime de toolbar-uri și de chestii intruzive. Se pot face căutări direct în address bar, iar notificările apar într-o bară discretă, în partea de jos a ferestrei.
Îmi mai place pentru că se mișcă repede (sau, cel puțin, mai repede). Găsiți aici niște teste comparative cu care să vă distrați. Apoi, îmi place că, în mod clar, mănâncă mai puține resurse (aici n-am de ales, trebuie să fac o comparație): aceleași 12 taburi deschise în FF și IE. Firefox mănâncă 720 de mega de RAM, IE numai 570 (fiecare tab e un proces separat).
La deschiderea unui nou tab, îți arată site-urile cele mai vizitate, cu o bară care arată cât de des au fost vizitate paginile respective.
ÃŽmi place că are suport HTML5 – de exemplu, Realitatea are un pilot de È™tiri HTML5, îl puteÈ›i testa aici (evident, din IE 9)
Download manager-ul e deștept și te anunță dacă ceea ce vrei să descarci e periculos sau nu.
ÃŽmi mai place add-on manager-ul, care te anunță dacă ai add-on-uri care îți îngreunează navigarea. Comenzile rapide pentru textele selectate – “acceleratorii” – pot deveni foarte utile dacă te obiÈ™nuieÈ™ti cu ele.
Dar cel mai mult îmi place o chestie care nu ține de performanță, ci de confort și coolness. Faptul că poți pune un site în taskbar, ca pe o aplicație, iar IE va împrumuta culorile site-ului.
Per total, e un browser fain, rapid și sigur. Pe care îl voi folosi în continuare zilnic, așa cum am folosit și varianta Beta.
Sigur, îmi place și că Internet Explorer 9 e sponsor la Roblogfest, unde abia aștept să ajung
Amu, io cred că mai toți ieșim, din când în când, prin cârciumi. Mai vedem un om, mai pușcăm un suc din diverse cereale, mă rog, fiecare face câteva ceva.
O constantă a (aproape) tuturor cârciumilor din România È™i, practic, din lume, e că în ele servesc ospătari. Care ospătari, băieÈ›i sau fete, uneori sunt mai isteÈ›i, alteori mai simpatici, alteori complet cretini È™i alteori foarte neplăcuÈ›i. Arhi, de exemplu, È™tie că eu am aÈ™a, ca o pasiune pentru ospătari – majoritatea n-au să mă uite niciodată, probabil
ÃŽn discuÈ›iile cu ei (ospătarii, băieÈ›i sau fete) privitoare la comandă sau la plată, se întâmplă deseori să te ciocneÈ™ti de niÈ™te replici de-È›i stă logica-n loc. Le reÈ›ii, le povesteÈ™ti cu prietenii, mai râdeÈ›i, le mai uitaÈ›i….
Ei bine, astea sunt cele mai tari 3 replici pe care le-am auzit de la un ospătar în ultimul an. Și am să vă rog mult, dacă aveÈ›i È™i voi poveÈ™ti din astea, să le lăsaÈ›i la comentarii, să facem o colecÈ›ie frumoasă de replici de ospătari. Cu singura condiÈ›ie să fie reale, numa’ zic.
Nu e un top, sunt în ordine cronologică.
1. Ospătărița de la Gothic, din Cetatea din Alba Iulia
– Care e diferenÈ›a dintre sos de usturoi È™i mujdei de usturoi ? întreb eu
– Mujdei n-avem, răspunde ea
2. Ospătarul de la Bond’s, din TimiÈ™oara
– Ce bere aveÈ›i la halbă ? întreb eu
– Practic, pot să vă pun orice bere în halbă, răspunde el
3. Ospătărița din Dacvila, Timișoara
– Cât costă o pizza cu ton È™i 2 beri beck’s ? întreb eu, scoțând portofelul pentru a plăti consumaÈ›ia mea.
– (după 5 minute revine È™i zice) ÃŽmi pare rău, dar am vorbit la bucătărie È™i la ora asta nu mai facem pizza.
Mno, aveți și voi replici din astea ?
De exemplu, acest amic al meu. Discuția începe exact așa cum vedeți, n-am tăiat nimic, înainte de asta n-am mai vorbit de vreo 2 săptămâni.
amic: (concluzia e că niciodată nu eÅŸti prea tânăr ca să ai prietenii “care trebuie”).
Andrei: crezi ca poate ai gresit fereastra ?
amic: nu
amic:
Andrei: ok, atunci nu pricep
amic: scriam ÅŸi eu… aÅŸa…
Andrei: bine, atunci, ca sa raspund si eu …. asa… nu mor caii cand vor cainii, dar cainii latra, ursul trece. In concluzie, bufinitele nu sunt ce pare a fi
Ca să fie clar, mă refer la acele restaurante/pizzerii/fast food-uri care fac livrări la domiciliu pe bază de comandă minimă.
Nu pot pricepe NEAM de ce li se pare mai util, sau eficient, sau profitabil să stabilească un prag minim al comenzii, în loc să ceară taxă de transport. Eu, dacă aș avea un astfel de business, aș face așa: la comenzi de până la X lei, transportul costă Y lei. Peste X lei, transportul este gratuit. Pentru că E LOGIC să fie așa!
Uite, am să vă dau un caz concret. Eu comand destul de rar pizza, mai rar de o dată pe lună. ÃŽn TimiÈ™oara, pizzeria mea preferată e Napoleon. Ei fac o pizza aproape la fel de bună ca a mea (moment de aroganță nocturnă, vă rog să-l ignoraÈ›i). Napoleon sunt foarte faini pentru că poÈ›i comanda È™i hamburgeri, de exemplu. Hamburgeri delicioÈ™i, adevăraÈ›i, din carne, făcuÈ›i pe grill – nu mizerii din plastic È™i praf de oase, ca la McDonalds. Ei bine, la Napoleon comanda minimă e de 25 de lei. Ca să ajung la această limită, la preÈ›urile lor, ar trebui să-mi iau 2 pizza de 32 de centimetri, sau o pizza È™i 2 hamburgeri (deÈ™i aÈ™a nu È™tiu dacă ajung la 25 de lei)
Ok… dar CE SÄ‚ FAC EU cu atât mâncare ? Da, ok, sunt mare, dar nu ATÂT de mare. De ce tu, pizzerie, mă obligi să-mi cumpăr mai multă mâncare decât am nevoie ? Ca s-o arunc mai târziu ? Sau ca s-o mânânc rece È™i stătută, să nu-mi mai placă È™i să nu mai comand de la voi ? Nu-i mult mai ok pentru mine, È™i pentru voi, să-mi puneÈ›i o taxă de transport dacă fac o comandă mai mică decât ăia 25 de lei ai voÈ™tri ? Pui o taxă de transport de 5 lei, îmi comand o pizza, sau doi hamburgeri, dau 15 lei în loc de 10, dar îmi convine, pentru că nu trebuie să-mi comand lucruri de care n-am nevoie, È™i nici nu dau 25 de lei, dau doar 15. Și È›ie, pizzerie, îți convine, pentru că îți scoÈ›i banii de transport, mai bine decât îi scoÈ›i din 2 pizza livrate gratis (e un calcul matematic simplu).
Bine, trebuie făcută precizarea asta – îmi doresc să cred că nu sunt singurul om din TimiÈ™oara care își comandă mâncare doar pentru el. Da, ok, sunt momente când eÈ™ti cu mai mulÈ›i prieteni È™i comanzi chestii, mie nu prea mi se întâmplă, sau comanzi la job, cu colegii, dar mă gândesc (adică sper) că or mai fi È™i alÈ›ii care uneori comandă doar pentru ei. Și-atunci nu e la îndemână taxa de transport ?
Well, aparent nu. Pentru că o grămadă de pizzerii au prostia asta de comandă minimă.
Și-aÈ™a ajung eu, onest halitor de chestii nesănătoase din când în când, să nu mai comand de la furnizorul meu preferat, Napoleon, È™i să comand de la Da Toni, care livrează gratuit, fără comandă minimă (chestia aia de pe site-ul lor – foarte trist site de altfel – cu comanda de 50 de lei e pentru livrări în afara oraÈ™ului, dar în TimiÈ™oara se livrează gratuit), È™i face o pizza chiar ok (mulÈ›umesc pentru pont, Alexandra).
Acum… de ce Da Toni poate livra gratuit È™i fără comandă minimă (sunt convins că fac profit, nu par vreo instituÈ›ie caritabilă) È™i alÈ›ii nu pot face asta, e o altă discuÈ›ie. Dar până atunci, eu sper sincer să dispară comanda minimă. Că nu toÈ›i comandă la serviciu, aÈ™a cum nu toÈ›i au 4-5 oameni în casă cu care să împartă mâncarea. Numa’ zic.
