Cum mâncăm sănătos ?

Îi o întrebare pe care eu, cel puțin, mi-o pun des, mai ales că mă ocup cu ce mă ocup.  Îi o întrebare pe care cred c-ar trebui să ne-o punem toți. Așa ar fi normal.

Problema majoră nu e cu întrebarea. E cu răspunsul. ÃŽn vremurile noastre, există niÈ™te axiome. Porcul, vita, oaia nu-s tocmai sănătoase. Puiul e ok. PeÈ™tele e È™i mai ok. Să prăjeÈ™ti în ulei e nesănătos. Să prăjeÈ™ti în unt e de-a dreptul criminal. Ouăle în exces nu-s sănătoase. Grăsimile ne fac rău, vânatul ne face rău. De slănină nu mai vorbesc – ne ucide pe nevăzute. Brânza de oaie are colesterol rău. Colesterolul rău ucide. Și laptele are colesterol rău. Se spune că cei din popoarele mediteraneene trăiesc mai mult È™i fac mai rar boli de inimă, pentru că mănâncă peÈ™te, fructe de mare È™i mult ulei de măsline.  Care sunt sănătoase (pe bune, chiar sunt).

Dar nu a fost așa mereu.

ÃŽn trecut, oamenii mâncau altfel – È™i trăiau foarte bine. Mâncau vânat, prăjeau liniÈ™tiÈ›i în unt, consumau brânzeturi foarte grase È™i lactate. N-aveau iaurt degresat È™i sarea era extrem de importantă pentru ei (azi se recomandă să evităm excesul de sare, zahăr È™i grăsimi). Nu È›ineau cont că ouăle fac praf ficatul È™i n-aveau mese fără vin.

Chiar, vinul… în ultimii zeci de ani, studiile È™i cercetătorii au demonstrat clar că vinul roÈ™u  – consumat moderat, că nici un exces nu e bun – e foarte sănătos. Că ajută inima, circulaÈ›ia, tensiunea, datorită taninilor pe care-i conÈ›ine. ÃŽnsă în 2009 au apărut alte studii È™i alÈ›i cercetători, care au demonstrat că, de fapt, deÈ™i face È™i niÈ™te bine, totuÈ™i vinul roÈ™u – È™i orice alt alcool, de altfel – sunt otrăvuri curate. DeÈ™i noi È™tim că ardelenii întâmpină mâncarea lor (care deseori include porc È™i cu smântână) cu pălincă, È™i totuÈ™i trăiesc bine, mersi, până la vârste înaintate.

Cutumele astea alimentare se tot schimbă, la fiecare câteva zeci de ani. Din diverse interese economice sau de altă natură. Acum știm că porcul e gras și grăsimile fac rău. Acum știm că prăjitul în unt e tare nesănător. Dar acum 200 de ani nu știam asta. Așa cum poate peste 100 de ani, probabil, o să știm cu totul alte lucruri.

O să-mi spuneÈ›i că medicina/È™tiinÈ›a au evoluat, e logic să È™tim mai mult ca acum 100 de ani – iar eu o să vă spun că e logic să È™tim mai puÈ›in decât peste 100 de ani, de exemplu.

Știți cum mănâncă sârbii, poporul meu de suflet ? Altfel decât le spun cercetătorii și studiile :)

Un ospătar sârb se va uita câș la tine dacă-i ceri pui la grătar. Daca mai È™i legi două vorbe sârbeÈ™te, te va întreba “pui ?  da’ sunteÈ›i bolnav ?“. Pentru că sârbii, atunci când mănâncă, nu È›in cont de colesterol, grăsimi È™i alte prostii. Ei mănâncă aÈ™a cum le place. Cu kajmak (un fel de smântână grasă, obÈ›inută din lapte de oaie), cu slănină, cu mult porc È™i vită. Prăjit în ulei, sau în unt. Și totuÈ™i, trăiesc până la vârste venerabile – ba chiar sunt È™i foarte dezvolaÈ›i. Și sănătoÈ™i.

Pentru că la ei nu ajung studiile și cercetătorii. Ei țin cont doar de faptul că mâncarea trebuie să aibă gust. Și atunci, așa o prepară, gustoasă, fără să țină cont de cele mai la modă specificații medicale și științifice.

Specificații care, poate, peste 50 de ani or să fie cu totul și cu totul altele. Singura chestie care mi se pare perfect valabilă de-a lungul istoriei e echilibrul. E bine să mănânci echilibrat, cu de toate. Cu legume, carne, lactate, cereale. Fără să faci exces de unele sau de altele.

Cum ești văzut prin ochii altuia ?

Evident, altfel decât te vezi tu, prin ochii tăi. :)

Amu… în viață te mai cerÈ›i cu oameni. Mai greÈ™eÈ™ti tu, mai greÈ™esc ei… uneori îți dai seama că ai greÈ™it, alteori rămâi veÈ™nic convins că ai avut dreptate. Uneori ei își dau seama după un timp că au greÈ™it. De cele mai multe ori, nu-È™i dă nimeni seama de nimic.

După despărÈ›irea de un om care È›i-a fost prieten (nu mă refer la despărÈ›iri sentimentale, deÈ™i se încadrează È™i unele din alea), fiecare va rămâne cu adevărul lui. Nu e vorba de răutate, sau de minciună – omul va crede, pur È™i simplu, ce-i e mai convenabil, psihic vorbind, să creadă. Pentru că e mult mai uÈ™or È™i mai sănătos să crezi că nu e vina ta. Sau, mai bine zis, să alegi acea parte a adevărului care nu atacă imaginea ta despre tine. 90% dintre oameni n-o fac intenÈ›ionat, sau pentru că sunt laÈ™i – o fac, pur È™i simplu, din instinct de autoapărare.

Problema apare, însă, atunci când omul cu care ai rupt relaÈ›iile începe să vorbească despre tine altor oameni. ÃŽn cele mai multe cazuri, chiar dacă el a făcut greÈ™eala / faza urâtă / etc care a dus la ruptură, va vorbi urât despre tine. Nu pentru că e mincinos, nu din rea voință – ci pentru că pur È™i simplu CHIAR CREDE că ăla e adevărul.  Păstrând doar acele bucăți de realitate care îl ajută să-È™i păstreze părerea bună despre sine, va pune în cârca ta toate părÈ›ile rele È™i urâte ale rupturii relaÈ›iei de prietenie pe care aÈ›i avut-o.

Și-aÈ™a ajungi ca niÈ™te străini să te vadă prin ochii altuia. Să te vadă diform, rău È™i urât – chiar dacă nu eÈ™ti aÈ™a în realitate. Pentru că puÈ›ini, foarte puÈ›ini îs dispuÈ™i să treacă de imaginea ta din ochii altuia È™i să încerce să te cunoască – pe tine, aÈ™a cum eÈ™ti. Și-aÈ™a ajungi să ai hateri, oameni care te urăsc cu pasiune, sau care măcar te dispreÈ›uiesc, deÈ™i nu te-au întâlnit niciodată. Ceea ce pe mine mă depășeÈ™te un pic -cum să-È›i formezi o părere categorică despre un om pe care nu l-ai cunoscut È™i cu care n-ai comunicat niciodată ?

În fine, e noapte și e târziu și eu bat câmpii. Mă scuzați, de mâine sunt din nou simpatic, promit.

Ce faci când un prieten o ia razna ?

Uneori, oamenii își pierd echilibrul. Din cele mai variate motive. Uneori, oamenii apropiați ție își pierd echilibrul. Și-atunci ce faci ?

Eu, o spun cu oarecare tristeÈ›e, am avut până acum o viață exagerat de plină (probabil de aia cel mai mult È™i mai mult îmi doresc să fiu sănătos È™i liniÈ™tit – că n-am prea avut parte de liniÈ™te). Am fost curios. Și fiind curios, n-au prea existat lucruri sau situaÈ›ii de care să mă feresc – nimic din ce-i omenesc nu mi-a fost străin, până acum. Și pentru că n-au existat lucruri pe care să le evit, că eram curios să le văd È™i să le cunosc pe toate, evident că am avut de-a face cu tot felul de oameni, mai echilibraÈ›i sau mai puÈ›in echilibraÈ›i, mai razna sau mai puÈ›in razna.

Am avut amici aparent perfect ok care au ajuns în ospiciu. Am avut amici aparent perfect ok care într-o bună zi au omorât un om (nu, nu în accident – asta e o poveste pe care ar trebui să v-o spun cândva, oricine ar avea ceva de învățat din ea). Am avut amici aparent perfect ok care au înfundat puÈ™căriile. Am avut amici aparent perfect ok care au murit din supradoză de heroină.  Am avut amici aparent pefect normali care într-o zi s-au sinucis. Ca să n-o mai lungesc – am avut amici aparent perfect normali care într-o bună zi È™i-au pierdut controlul È™i s-au manifestat într-un fel sau altul.

Cum începi să-ți pierzi mințile ?

Cazurile de care am zis mai sus sunt extreme. Da, am defectul ăsta major, printre infinit de multe altele – subliniez prin exagerare. Sunt însă È™i multe alte tipuri de cazuri de pierdut minÈ›ile, de luat razna, mult mai puÈ›in grave cu care ne întâlnim toÈ›i, cred. Spre exemplu, sunt convins că mulÈ›i dintre noi au avut vreun amic, sau chiar vreun prieten, care de la băutură a început să se schimbe într-un mod neplăcut. Nu ? Bea, bea, bea, È™i deodată devine paranoic È™i agresiv. ÃŽncepe să vorbească urât È™i dur cu oamenii din jurul lui, să le reproÈ™eze lucruri imaginare, să se desprindă de ei. Dacă încerci să-i explici că a luat-o pe arătură, se supără È™i se îndepărtează de tine, că nu-l înÈ›elegi – nu e vina lui, e vina alcoolului din creierii lui. N-ai reuÈ™it să-l ajuÈ›i cu nimic. Și-atunci, ce faci ?

Unii oameni nu pot să accepte adevărul

Mai sunt È™i alte cazuri. De exemplu, ai un prieten care încet, în timp, își construieÈ™te o imagine foarte falsă despre el. De exemplu, începe să se creadă un adevărat as în vreun domeniu – fără să fie. Pentru că luptă din răsputeri să-È™i menÈ›ină imaginea asta falsă măcar în ochii lui, va începe să fabuleze. Va începe să vorbească numai È™i numai despre succesele lui (multe imaginare, puÈ›ine reale) în domeniul în care activează.  Va începe să vorbească numai È™i numai despre relaÈ›iile lui cu oamenii importanÈ›i ai domeniului, va începe să mintă despre intimități cu aceÈ™tia (cu importanÈ›ii), va începe să spună poveÈ™ti cu ei numai È™i numai ca cei din jurul lui să aprecieze ce important e el. Va deveni obositor, oamenii din jurul lui vor începe să-l evite, dar el va fi convins că e din cauză că-s invidioÈ™i. Nicidecum nu va pricepe că e din cauză că a devenit insistent È™i nespectaculos È™i că a devenit monoton È™i nu mai È™tie discuta despre nimic altceva. Nu-i poÈ›i zice nimic – la cea mai mică observaÈ›ie, convingerea că esti invidios pe succesele lui (deÈ™i mare parte din aceastea există doar în capul lui) va deveni de neînlăturat. Maxim, va rupe relaÈ›iile cu tine, dar tot nu l-ai ajutat cu nimic. Și-atunci ce faci ?

Cum procedezi cu un prieten care și-a pierdut mințile ?

Recitind un pic ce-am scris până acum, mi-am dat seama că s-ar putea să las impresia că eu È™tiu ce trebuie făcut. Nu, dimpotrivă – habar n-am È™i vă întreb pe voi. Ce faci când un prieten (un prieten, da ? nu un amic, nu o cunoÈ™tință, un prieten, un om la care È›ii cu adevărat) o ia razna ? Când È™tii bine că dacă-i spui “băi Gigel, vezi că e greÈ™it ce faci tu” îți va întoarce spatele È™i chiar o să te urască, sincer, pentru că nu va înÈ›elege niciodată că vrei să-l ajuÈ›i È™i va fi convins că eÈ™ti invidios ?

Pentru că, pe de-o parte, vrei să-l ajuÈ›i. Pe de alta, nu vrei să rupi relaÈ›iile cu el. Și poate că eÈ™ti cu adevărat altruist È™i le-ai rupe, dacă l-ar ajuta cu ceva – dar nu-l va ajuta. Dacă el va rămâne cu convingerea că eÈ™ti doar invidios pe succesele lui, nu-l va ajuta cu nimic.

Sigur, te va ajuta pe tine, scapi de-un om neplăcut din viața ta. Dar dacă omul ăla are și calități multe ? Atunci cum procedezi ?

PAP – poftă acută de pizza

Da, e o boală. Apare când nici nu te-aștepți. Nu se cunoaște vreun remediu. Sau cel puțin nu cunosc eu.

Eu unul n-am fost, de-a lungul vieții mele, un mare fan de pizza. Sigur, o pizza la vremea ei, recunosc, face cât 10 alte mâncăruri. Dar vremea ei vine rar, ca să zic așa.

De câteva zile, însă, lucrurile s-au schimbat. ÃŽn mine s-a declanÈ™at pofta acută de pizza. Nu mi-o explic – poate mi-o puteÈ›i explica voi.

Pe scurt, aseară, fiind o frumoasă seară de sâmbătă seară, Ovi È™i Corina au venit la mine să facem pizza. Asta pentru că vineri, când le-am zis, ca de obicei, hai să gătim ceva mâine seară” am completat ne-premeditat cu de exemplu o pizza. Au mai venit ei È™i altă dată, când am făcut Pizza Corina, spre exemplu. Deci nu era ceva ieÈ™it din comun. Am făcut 2 pizza, complet diferite. Din ele, au rămas 2 felii, că nu suntem cei mai mari mâncăi din lume, noi facem pizza mai mult de poftă.

Pe aceste 2 felii de pizza le-am mâncat eu azi dimineață, când m-am trezit, decent, pe la 10. Ei, și-aici intervine simptomul clinic. În secunda în care le-am terminat, mi s-a făcut ATÂT de poftă de pizza, încât imediat am făcut o pizza nouă. Ceva banal, cu mozzarella, felii de salam, felii de cârnat afumat și niște bacon. Totul presărat cu fulgi de ardei iute. Ceva de genul ăsta:

Pizza

Evident, n-am putut s-o mănânc pe toată, deÈ™i – cu toată modestia – mie pizza făcută de mine îmi place mai mult decât orice altă pizza am mâncat până acum prin oraÈ™, în Cluj sau în TimiÈ™oara. AÈ™a că au rămas niÈ™te felii.  ÃŽn seara asta, la cel de-al 36-lea blogmeet timiÈ™orean, mie-mi stătea gândul numai la pizza mea (de aia am È™i plecat printre primii). Ajuns acasă, am ras instant feliile rămase – È™i deja mă gândesc la ce toppinguri să folosesc pe pizza de mâine.

Deci clar, sunt afectat grav de această maladie periculoasă, pofta acută de pizza. Cum scap ? repede?  de preferat acum, pe loc, ca mâine să gătesc și io ceva o mâncare serioasă ?

Cât durează să primești un diagnostic ?

O prietenă din Cluj a avut zilele trecute o oarece criză. S-a manifestat cu dureri de stomac și cu un mic leșin. Așa că s-a dus la Urgențe (evident, nu?)

Ajunsă acolo, i-au făcut tot felul de teste și analize și i-au spus că, practic, n-are nimic. A plecat fata acasă. A doua zi, altă criză. Iar la Urgențe. Alte teste, analize, au internat-o. Observați cum, până aici, încă nu se știe ce are, da ?

ÃŽn spital, a făcut o nouă criză. I-au dat ceva tratament să-i treacă, dar fără să È™tie cineva ce anume declanÈ™ează durerile. Au pus-o pe perfuzii, îi dau un tratament aÈ™a… generalist, pentru stomac, pentru ficat, dar încă nu se È™tie ce are.

Din nefericire pentru ea, s-a internat într-o joi. Pentru că a fost week-end și nu prea erau medici pe-acolo, au anunțat-o că luni o să facă un RMN (costă cam 700 de lei) în urma căruia s-ar putea să afle care-i cauza crizelor. Evident, s-ar putea să și nu. Dar să-l facă oricum.

De când mi-a povestit, pe mine mă macină această întrebare: cât de nasol poate fi să stai zile întregi în spital, pe un tratament așa, de întreținere, pe perfuzii cu glucoză, FĂRĂ să știi ce ai, de ce stai acolo și nu poți merge acasă sau cât urmează să mai stai ?

Moja srpska muzika 2

Am să continui serialul meu cu muzică sârbească tot cu Djordje Balasevic. Omul ăsta îmi place rău și îl ascult zilnic, așa că vi-l dau și vouă

AÈ™adar, piesa episodului 2 este Djordje Balasivec – Sin Jedinac (Doar fiul)

http://youtu.be/IPYeYzivXKU

Nu mai există televiziuni de știri

În Egipt e revoluție. Revoluție adevărată. Cu flăcări, cu focuri de armă, cu mii de oameni în stradă.

CNN transmite live. Al Jazeera transmite live. Sunt convins ca sute de televiziuni de știri din lume fac asta.

În acest moment, pe Realitatea e ceva cu salariile din decembrie. Pe Antena 3 e ceva cu Ponta. Din punctul meu de vedere, asta e dovada clară că, în România, nu mai există televiziune de știri. Există tv de tocșouri.

Dacă mai trăia Mile, probabil era deja pe drum spre Cairo. Numa’ zic.

Mă întreb, totuÈ™i, jurnaliÈ™tii adevăraÈ›i, profesioniÈ™tii din aceste televiziuni… ce fac, frate ? Și cum suportă lucrurile astea ?

Situația la zi

În ultima vreme m-am tot plâns de-o mulțime de chestii și v-am povestit o mulțime de chestii care mi se întâmplă.

Și am primit o grămadă  de sfaturi. Amu… nu le-am putut aplica pe toate, dar mi se pare fair să vă spun care mai e stadiul lucrurilor.

Așadar:

  • problema cu bateria de la Samsung – s-a rezolvat. Aveam o aplicaÈ›ie (RD Mute) care mânca multă baterie. Evident, Ovi i-a dat de cap. Am dezinstalat-o. Acum bateria È›ine normal, vreo 2 zile. Am folosit È™i JuiceDefender, dar mă enervează că taie 3G-ul când intră în stand-by, aÈ™a că am renunÈ›at.
  • problema cu insomniile – s-a rezolvat È™i asta, dorm ca un prunc. N-am făcut nimic special, a trecut de la sine.
  • problema cu coada la portocale – m-am prins ce era. E ceva promoÈ›ie, între anumite ore în anumite zile e discount 50% la un produs. Atunci, în zilele alea, a fost la portocale.
  • problema cu profesorul de limba sârbă – n-am rezolvat. n-am găsit, da’ încă sper È™i mai caut.

Mno, mă simt mult mai bine și mai împlinit acum, că v-am pus la curent. Voi nu ?

La mulți ani, Eva Maria

Astăzi împlineÈ™te 4 ani. Cu ajutorul nostru, ar putea ajunge la 14, la 24, la 54…

Eva Maria a fost diagnosticata cu Leucemie Acuta Limfoblastica tip L1. Diagnosticul a venit ca un trasnet. Odata cu internarea la Spitalul Fundeni. In vederea urmarii unui tratament intr-o clinica specializata din strainatate, tratament ce se desfasoara in mai multe etape, suma necesara spitalizarii este de 60.000 de euro, bani de care familia nu dispune. Sa ne adunam bunatatea, sa ne adunam generozitatea si s-o ajutam pe Eva Maria sa-si traiasca copilaria!

Celor ce vor sa o sprijine pe Eva Maria le facem cunoscut ca sunt disponibile urmatoarele numere de telefon apelabile din reteua Romtelecom:

0900 900 082 – 2 EURO/apel
0900 900 086 – 6 EURO/apel
0900 900 084 – 8 EURO/apel .

De aici

Ce ar trebui să învățăm de la Blogatu

Îl știți cu toții pe Blogatu. Sau, dacă nu toți-toți, măcar toți cei care faceți purici în online.

ToÈ›i râdeÈ›i de el, de concursurile È™i topurile pe care le face, de încercările lui de video blogging. RâdeÈ›i de insistenÈ›a cu care lasă comentarii peste tot. RâdeÈ›i de mailurile pe care vi le trimite, râdeÈ›i de felul în care vorbeÈ™te. RâdeÈ›i de ce scrie pe twitter. Când ajungeÈ›i prea băgaÈ›i în seamă È™i începeÈ›i să vă credeÈ›i mici zei ai online-ului, v-apucaÈ›i să scrieÈ›i articole în care vă bateÈ›i joc de el – le daÈ›i aÈ™a, ca pamflete, dar ele există.

Toți, including me, am făcut din astea la un moment dat.

Dar!

Cu încercările lui de videoblogging, Blogatu a câștigat recent un iPhone 4. Noi nu. Cu concursurile È™i topurile lui, omul se È›ine pe linie de 4 ani È™i câștigă oarece bani din blogul lui. De Arhi, de exemplu, mulÈ›i au auzit, unii nu. De Blogatu a auzit absolut toată lumea. Rău, prost, bâlbâit – puteÈ›i să râdeÈ›i de el cât de mult vreÈ›i, da’ Blogatu e pe zonă de mulÈ›i ani.

Și știți de ce ?

Pentru că este cel mai stoic om pe care l-a dat blogosfera asta.  Și de departe, cel mai perseverent. Când cineva îl înjură, el lasă comentariu cu “mulÈ›umesc pentru link”. Când cineva îl înjură, el trece mai departe È™i își vede de treabă. Când cineva îl înjură, el alege partea critică a înjurăturii È™i încearcă să înveÈ›e ceva din ea, È™i apoi să aplice. ÃŽÈ™i vede de treabă, nu se ia niciodată de nimeni È™i nu scrie posturi despre Piticu ca să fie băgat în seamă, aÈ™a cum nu-l vedeÈ›i vreodată să se laude câte like-uri È™i commenturi a primit la un articol. ȘtiÈ›i că a luat lecÈ›ii de dicÈ›ie ? (pentru a putea face videoblogging)

Blogatu este cel mai răbdător și cel mai perseverent blogger din acest online. Este un monument de stoicism. Bravo, mă Marius.